V-aţi întrebat vre-odată, cât este de frumoasă România, din punct de vedere etnic? Vă spun eu. Foarte frumoasă. Poate cea mai frumoasă. Atâtea culturi, atâtea comunităţi distincte, atâtea culori, pe un singur tărâm. Românesc. Nu cred că mai există ţara în lume, pe pământul căreia să trăiască atâtea entităţi etnice, sau religioase, în deplină pace şi prietenie. Desigur, mai sunt şi mici neînţelegeri, însă, peste tot şi peste toate, cel mai important lucru, este că toţi iubesc ţara asta şi se simt români! Sa şi explic de unde mi s-a năzărit toată treaba asta. M-am uitat la nişte studii, legate de recensământ şi am fost surprins să aflu, că foarte mulţi dintre ei, s-au trecut în sondaj, români! Să ne trăiţi! N-ai cum să nu iubeşti România. Nu ai cum! La un calcul simplu: turci, greci, armeni, iugoslavi, saşi, machedoni, maghiari, rromi, basarabeni, moldoveni, ruşi şi aşa mai departe. Toţi sub steagul unui popor (aproape) latin. Nu-i mai pun pe cei care vin şi nu mai pleacă, tocmai din cauza noastră. Americani, englezi, francezi, italieni şi mulţi alţii. Rămâneţi aici fraţilor. Sunteţi bineveniţi la noi în casă. Aţi fost, sunteţi şi veţi rămâne, bineveniţi. Şi ca să închid, iată, acest singur lucru, ar trebui să ne facă, să fim mândri! Mândri că suntem români şi că trăim aici. Ah, Românie, Românie !