Nu mai pot cu Uniunea Europeană! Ştiu, am mai discutat despre asta, dar nu mă pot abţine. Ieri mi-a fost dat să văd, două dintre cele mai mari idioţenii şi stupizenii, din viaţa mea. Prima care mi-a fost dată spre văzul ochilor, a fost scrierea premierului României, de pe Facebook. Care spunea aşa, citez: Cei care în urmă cu mai bine de un secol au proclamat şi au câştigat prin jertfă independenţa României şi-au dorit un stat naţional şi unitar puternic, care să fie auzit şi respectat în Europa. La mulţi ani, România! La mulţi ani, Europa! Închid citatul. A doua mizerie, a fost adusă spre privirea mea, de către televizor, pe care din greşeală, l-am deschis. Un drapel cât o grădină, cu însemnele Uniunii Europene, a fost întins în faţa Palatului Parlamentului. Monstruos!
Am ajuns să le aducem ofrande ălora care ne numesc hoţi. Celor care ne fură identitatea naţională. Să arborăm drapelul celor care ne interzic să fim români, urmaşi de drept ai bunicilor noştrii Burebista şi Decebal. Plecăm capul în faţa celor care ne aruncă în noroi în fiecare zi. Celor care ne numesc scursura Europei. Am ajuns să plecăm capul în faţa sabiei!
Români, treziţi-vă! Suntem sclavi la noi în ţară! Uniunea Europeană nu e organismul care ne tratează ca şi egalii lor! Uniunea Europeană este doar organismul care ne tratează ca piaţă de desfacere, pentru produsele lor şi ideologiile lor, manipulative! Aceeaşi Uniune care ne interzice în fiecare zi, câte ceva. Aceeaşi Uniune care ne tratează ca pe nişte mizerii. Aceeaşi oameni care spun că suntem hoţi, că suntem săracii Europei. Uitând că atunci când foamea a lovit Europa, NOI am fost cei care au scos toată Europa din foame. Uitând că atunci când ameninţarea roşie plana deasupra Europei, noi am fost cei care am închis graniţele, chiar cu riscul de a fi prinşi de către ea, ameninţarea.
Noi, poporul ăla sărac. Ai căror bunici au murit pe fronturi de război, ca să vă apere pe voi toţi, unioniştii europeni. Ai căror stră-bunici v-au învăţat să zburaţi şi să vă construiţi monumentele. Ai căror bunici v-au adus medicamentele, ca să nu muriţi bolnavi. Ai căror stră-bunici au ţinut piept întregului imperiu Roman. Noi, poporul ăla sărac, care v-a dat să mâncaţi, atunci când mureaţi de foame. Noi, hoţii ăia, care au întins întotdeauna o mână de ajutor, chiar cu riscul de a rămâne noi fără.
Români, treziţi-vă! Puneţi mâna pe lopeţi! Pe greble! Pe treabă! Faceţi pe dracu în patru şi luptaţi pentru ce este al nostru. M-am săturat să văd cum vine Uniunea Europeană să ne facă sclavii lor. Vin arabii şi ne cumpără pământurile, ca să facă agricultură pe ele. În timp ce Europa, ne împinge în pieţe, produsele lor. Pe când noi avem puterea şi resursele să ducem singuri în spate, 3 Românii. Din orice punct de vedere. Nu mai fiţi săraci, pentru că nu sunteţi. Moştenim prin sângele străbunilor noştrii, colţul de paradis al Europei! Iar cei care ne fac hoţi, mizerii, scursuri, sunt doar cei care aruncă apelative, către noi, pentru imaginile pe care şi le văd ei în oglinzi! Cei care vor să ne cucerească.
Părinţii noştrii, bunicii şi străbunicii au trăit cu porci înjunghiaţi în grădină. Şi cu mici cu bicarbonat. Cu găini tăiate în bătătură. Cu oi transhumate. Şi cu vânat românesc! Noi ne-am crescut legumele cu apă şi cu soare, cu pământ românesc şi cu sudoarea frunţilor. Ăştia suntem noi, românii! N-a venit nimeni să ne zică ce să facem şi cum. Şi am trăit, bine. Am ajuns un popor frumos şi vreau să sper, matur. Cu brânza ardelenească, cu prazul oltenesc şi cu slănină moldovenească. Iar asta nu poate să o ia nimeni.
Vreţi să ştiţi de ce ne dictează Europa atâtea lucruri? De ce ne face în fel şi chip? Este simplu! De frică! Cum poţi să omori ceva, ce are toate şansele să devină puternic, încă din faşă? Striveşte-i spiritul, identitatea, mândria. Fă-i să se omoare între ei. Fă-i să se mănânce între ei. Asta face Uniunea Europeană. Ne cumpără cu câteva miliarde, date împrumut. Dar uită că pentru războaiele duse de ei, cel mai mult, tot noi am plătit. Noi, scursura Europei, le-am plătit lor oalele sparte. Ne fac sclavii lor. Şi nu e de azi, de ieri. Lupta asta se duce de sute de ani.
Iar acum, vin parveniţii şi cumpăraţii lor, să ne spună că oamenii ăia de au murit la revoluţie, au murit pentru o Europă. Nu prietene, nu au murit pentru Europa. Au murit pentru România. I-aţi trimis la tăiat, ca pe nişte miei. Pentru manevrele de preluare a puterii de către prietenul tău Ilici. Pentru un alt fel de dictatorism. Pentru a ne face sclavii altora. Pentru a fi înfrânţi. De asta au murit săracii români, demni urmaşi ai lui Burebista şi ai lui Decebal.
Unde erai prim-ministrule de ziua naţională? Cum de în ziua, în care se sărbătoreşte ţara noastră, nu ai întins drapelul nostru, câştigat prin sânge, prin toate grădinile din ţară. Unde erai să ne urezi la mulţi ani, atunci când ne sărbătoream pe noi? Ah, stai că-mi amintesc. Erai la televizor, propovăduind propaganda europeană, manipulând românii, pentru a-şi uita identitatea naţională. Aruncând cuvinte în toate direcţiile, sub îndrumarea atentă a celor care vor să ne cucerească fără război. Eşti tânăr, dar la fel de putred ca şi bătrânii tăi, prim-ministrule. Iar dacă tu vrei sa îi urezi la mulţi ani Europei, eu am să-i urez doar: FUCK YOU EUROPA! Unde e respectul Europei, oameni corupţi care ne conduceţi? Unde e respectul cuvenit, pentru toate sacrificiile pe care NOI le-am făcut? Unde e respectul? Probabil printre cuvintele de drag pe care le primim, în fiecare zi, din partea Europei: hoţi, ţigani, cerşetori, mizerii, scursuri.
Români, treziţi-vă! Lupta nu se mai duce pe frontul de război. Lupta se duce cu creierul. A venit vremea să fim deştepţi. Şi putem să câştigăm această luptă, lejer. Am dovedit asta, mereu. Şi copii noştrii o dovedesc, încă. A venit vremea să nu mai lăsăm capul jos, în faţa sabiei. O sabie poate să taie doar câteva. Iar noi suntem mulţi. Şi suntem români. Urmaşi ai celor care nu au lăsat capul jos în faţa sabiei! Treziţi-vă din somnul ăsta, din moartea asta lentă.
Pentru că, dacă nu vă treziţi acum, o să vă treziţi atunci când biciul va pocni pe spatele vostru. Şi să nu-mi spuneţi ca nu e aşa. Pentru că sunt sigur că, deja îl auziţi. Un ecou, venind din partea Europei. Care pregăteşte biciul. Ea, Europa, cea care îşi maltratează copii. Ea, Europa, cea care a omorât milioane, pentru religie, putere, sânge. Ea, Europa, cea care popovăduieşte pierzania, consumatorismul, dictatura modernă. Ea, Europa, a cărei istorie este atât de putredă, încât până şi vecinătatea ei cu poporul român, ne pătează de murdărie. Ea, Europa, care a pregătit de sute de ani, execuţia noastră.
Ce vreţi să fiţi? Români care trăiesc liberi, sau români care trăiesc în pace? Iar dacă aveţi impresia că sunteţi vreuna dintre cele două: Treziţi-vă!
chiar suntem rusinea europei. du-te pe afara sa vezi cum traiesc altii. la noi se taie porci si miei la bloc, se fac mici cu bicarbonat pe la marginea oraselor dupa care ramane o mizerie de nedescris. ne facem de rusine peste tot in lume, dar ne tot victimizam atata ca UE nu stiu ce, ca guvernul nu stiu cum. pana cand nu ne vom schimba mentalitatea de secol XX in mentalitate de secol XXI individual, dar si ca si popor, nu vom putea schimba nimic. suntem inapoiati rau de tot, iar tot ce zice articolul tau este ca e ok sa ne purtam asa urat si sa fim asa tarani prosti, si ca ar trebui sa fim si mandri de asta.
Ai înţeles, cam ce ai vrut. Dar nu-i problemă. Îţi respect părerea şi o tratez ca atare. Însă, singurul lucru pe care nu l-am scris, este acela cum că ar trebui să fim ţărani. Vorbeşti de mentalitate, dar nici a ta nu pare desprinsă din manualul liberului cugetător. Nu e OK să ne purtăm ca nişte ţărani, sunt de acord cu tine. (Deşi atribuirea cuvântului, către o anumită ramură a societăţii, e injustă, mai ales că tot ţăranii, de data asta în adevăratul sens al cuvântului, au dus România pe culmile economiei) Dar e OK să fim mândrii de naţia noastră, de români. Indiferent că mai avem multe de învăţat, poate chiar de la europeni. Şi cel mai important, e vital să nu laşi capul jos. Să nu crezi că la alţii, vezi popoare europene, nu există uscături prin pădure. Ia cartea de istorie, a lor, şi ai să găseşti tot ce îţi trebuie. Iar confuzia ta dintre civilizaţie şi naţie/naţionalitate, denotă multe despre puterea ta de a înţelege anumite lucruri. Dar, din nou. Nu te judec, să nu înţelegi greşit, ba mai mult, apreciez onestitatea şi părerea ta. Mă rog, discuţia e lungă. Poate că de la Cluj se vede altfel România. Încă o dată, îţi mulţumesc pentru reply şi pentru onestitate. Succes.