Prima dată, au apărut timide, nişte picioruşe. Semi bronzate, cu tălpile spre ape, de diverse mărimi. Ba pe la piscină, ba pe la ştrand, unele mai cheltuitoare au îndrăznit chiar la apele sărate. După aia, la fel de timide, au început să apară, ca un soi de ciuperci, deşi nu păreau, pozele cu grătare. Cu distracţie, vorba aia. Bere, mici, cărnuri, sfârâială, treabă oablă. Nu după mult timp însă, au apărut parcă puţin mai curajoase, cele de pe drum. Ştiţi voi. Ălea în care te duci, încotro te duci. Cu mâinile afară din maşină. Cu trapa deschisă. Cu picioarele pe geam! Libertate frate! Vorba cuiva.

Bine, acum, nu toată lumea a fost aşa norocoasă. Unii au rămas pe loc. Drept urmare, şi-au făcut apariţia un pic nervoase şi niscaiva păduri şi peisaje. Undeva, pe ici pe colo, mai apăreau şi câteva sărituri în aer, cu călcâiele spre fund şi cu mâinile în aer. Carevasăzică, se zboară, în poze. Bine, bine. Încă mai era loc de câteva citate şi o mână de pioşenii care ne îndemnau la iubirea către Dumnezeu.

A doua zi însă, s-a dus dracului toată timiditatea. Picioruşele s-au enervat, s-au bronzat şi s-au pus în văzul lumii. Ba mai mult, ca să arate că-s curajoase, au venit după ele cu şolduri languroase, sexoase, la fel de bronzate şi frumoase. Undeva pe la prânz au început să apară, la fel de curajoase, funduri, sâni, sutiene, bikini, craci, raci, maci! Check in-uri peste check in-uri, de pe plajă. De pe la terasele litorale. Din zonele cu apă sărată. Răzleţ mai apărea şi câte o băuturică mai colorată, servită cu o umbreluţă şi gheaţă, dar şi câte o farfuriuţă cu mâncare. Dar tot de pe meleagurile mai sus menţionate.

Melodii de timpuri calde. Îndemnuri la petrecanie. Şezlonguri. Umbrele şi ochelari de soare. Costume de baie. Muşchi şi tatuaje. Funduri ferme care zâmbesc la soare. (scuzaţi franceza) Şi toate cele trebuincioase, pentru a anunţa că, oficial a venit vara.

Bine, acum, s-au mai găsit câte unii, plini de figuri, să facă poze îmbrăcaţi. Excentrici domnule. Excentrici. N-avem ce să facem. Nu putem să scăpăm de ei.

Seara s-a dat drumul din nou la check in-uri.

Rebelul şi-a pus la status, cum că, el este în Vama Veche. Dacă îl caută careva, să ştie că acolo şi-a mutat biroul. Exact la intersecţia străzilor, Focul din mijlocul plajei nr. 5 şi Sticla de vodcă nr.2. Nu e greu de găsit. E la parter.

Fata cu pretenţii de divă şi-a dat check in, la Mamaia. Că nu poate ea să se ducă la Vamă, la îngrămădeală. Nu e ceva de fiţe, să nu înţelegeţi greşit, doar că ea nu suportă înghesuiala. În plus, la Vamă nu sunt parcate multe Merţuri, nu prea ai ce să vezi, n-ai la ce să aspiri domnule. Şi nici prietenul Jack nu e de găsit, cu sucul lui de mere cu tot. Păi nu? Mamaia, un fel de Santrope din-ăsta. Cu accent pe E.

Au mai existat şi câţiva hateri. Care au spus clar şi răspicat. Noi mergem la munte bă. Că nu suntem oi ca voi. Şi aerul e curat. Distracţia e maximă. Suntem liberi. Eh, mă rog, fricoşi fără bani. Sunt buni şi ei, dar nu sunt pentru noi. Că noi suntem rebeli. Şi vrem la mare.

Şi uite-aşa, am găsit şi ne-am dat seama cu to(n)ţii, că e vară, chiar şi pe online. Nu e rău. Nu e rău deloc. Mai că aş putea să cred, că mai toată România, s-a mutat pe o plajă californiană. Cel puţin aşa arată pe online. În poze. Dă-o în necaz de muncă şi de neajunsuri şi toate cele. Îmi pare rău despre căţeluşii care vor rămâne fără like-uri şi share-uri. De copii bolnavi şi de bătrânii singuri. De citatele celebre, chiar nu îmi pasă. Eu zic să ne distrăm. Hai.

Bine ai venit vară. Pe online.