Statul paralel exista

Ganduri date spre citire, in data de:

Mă. Cred că a mai zis-o cineva, dar o mai zic și eu. Terminați cu prostiile. Chiar există un stat paralel! Există. Un stat. Paralel.

Nu trebuie să fii expert în matematică cuantică. Trebuie doar să deschizi ochii. Și să definești corect variabilele. Deci.

În primul rând avem statul de drept. Este statul în care niște cetățeni stau în poziție de drepți în fața șefului lor suprem, Liviu Dragnea. E un stat drept, liniar, în care nu se întâmplă nimic fără voia prea-măritului condamnat penal Dragnea. Indiferent de câte curbe ar lua, tot drept rămâne. Se merge din punctul A în punctul B, fără nici un pic de imaginație. Noi o vedem, ei o văd, noi o știm, ei o știu.

În al doilea rând avem statul jos. Știu, o să zici că e cam cețoasă situația aici. Și ai dreptate. Pentru că în statul jos sunt mai mulți cetățeni, din mai multe tabere. Sunt și de-ăștia care ocupă locuri călduțe la administrația publică și/sau prin alte locuri plătite de contribuabili, dar și de-ăștia corporatiști. Care stau toată ziua în fața calculatorului, biroului, etc. În acest stat, se cam întâlnesc ăștia, din ambele tabere, prin parcul național numit Facebook. Discută, se mai înjură, se ceartă, chestii normale.

După ăstea, avem și statul paralel. Da, există! Sunt cetățenii ăia pe care îi tot vezi pe la proteste. Practic, poziția lor e aceeași cu ăia din statul de drept. În picioare. Doar că, spre deosebire de primii, ăștia stau cu mâinile în șold și se uită la ceilalți încercând să-i facă atenți: bă, voi sunteți nebuni sau doar proști? Mă rog, mai sunt și care stau cu mâinile în sus, cu luminițe, lasere, chestii. Fluieră, urlă la lună, nebuni. Chestia e că, ăștia sunt exact așa cum se definește paralelismul. Există în același plan cu ceilalți, dar nu se intersectează, nu se ating, nu au absolut nimic în comun, oricât de mult i-ai prelungi.

Ah. Și să nu uit. Mai există un stat. Statul cocoșat. Și în ăsta se intersectează mulți. Doar că unii sunt prea proști să-și dea seama că fac alegerea greșită. În statul ăsta sunt de la ăia care stau cocoșați toată ziua la munca câmpului, până la corporatiști care ajung acasă cocoșați de muncă. Ba chiar și câțiva care muncesc la stat (ăla român). De fapt, în statul cocoșat, se înscriu cam 90% din populația muncitoare și nemuncitoare din România. Cocoșați de muncă, griji, sărăcie, boală și nevoi. Mulți dintre ei au renunțat. Poziția de cocoșat li se pare normală, firească, după 28 de ani de făcut alegeri greșite. Alții nu mai au putere să se îndrepte. Iar alții fac în continuare aceleași alegeri ”roșii” sperând, în prostia lor, la un rezultat diferit. Deși istoria le-a dovedit de N ori că rezultatul iese același.

Ce vream să zic?! Nu mai știu. Ah, da. Mă, nu fiți nebuni. Există statul paralel. Există! Au dreptate scârbele (că nu pot să-i numesc oameni). Eu, de exemplu, mă înscriu cu succes în cel puțin trei din cele mai sus enumerate, mai puțin primul. Deci și în statul paralel.

Mă rog. Mă duc să-mi mai pun o cafea, că deja sunt cocoșat de muncă.

Neața tuturor și o săptămână productivă. Mai puțin condamnatului penal și a găștii de mizerii cu chelie sau gușă care-l înconjoară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *