Bună ziua, săru-mâna, să trăiți. Sănătate multă la conjuncțiile mari și mici. Știu că nu ne-am mai auzit de mult pe-aici, îmi cer scuze. Am tot fost prins cu viața. Ăsta, treabă.

Măi, oameni buni, am și eu o întrebare. Ați cumpărat vreodată usturoi? Adică, nu așa, să îl iei tu cu mâna ta de pe raftul de la Kaufland și să-l pui pe cântar. Nu, cumpărat așa, din piață. Să-i arăți cu degetul lu’ nenea ăla și să-i zici: dați-mi și mie niște usturoi.

Stați așa, să vă zic de ce vă-ntreb. Deci. Am fost și eu la piață, ca orice român veritabil înainte de sărbători. Și după câteva cumpărături și-un rucsac plin de chestii, mi-am adus aminte că trebuie să mai iau și niște usturoi. Că aveam două căpățâni în frigider, dar erau la a patra tinerețe, fiind de astă-vară acolo, au împlinit vârsta pensionării, bătrânii usturoi shaolini, ce să mai, erau un fel de nemuritori ai speciei. Așa.

Și cum mi-am adus eu aminte de usturoi, m-am îndreptat în viteză la o tarabă cu tot felul de legume și am cerut respectuos: – Dați-mi și mie niște usturoi.

Doar că, domnul vânzător m-a luat repede și prin surprindere: – Am așa, la punguță, la doi lei, sau la jumătate de kil. De care vă dau?

M-am uitat la punguță, erau niște usturoi mici, pricăjiți, vai de mama lor, zici că erau fugiți de-acasă. M-am uitat și la prețul pe kilogram, indica 10 lei. Iar ăia de pe tarabă arătau ca-n filme. Căpățâni mari, frumoase, rotunjoare, grăsane. Ce să mai, un usturoi de sex masculin ar fi avut o erecție dacă se uita pe-acolo.

M-am gândit eu așa rapid: juma’ de kil, cinci lei, nu-i mult. Și cât să intre în juma’ de kil? 3 căpățâni?

Bine, asta se derula în capul meu, așa, cam într-o fracțiune de secundă. Drept urmare, i-am răspuns omului: – Dați-mi juma’ de kil.

(Deja aud niște doamne și domnișoare râzând în spate.)

Băi nene, deci, cum să vă zic eu, că aici am vrut să ajung. Am usturoi să fac 4371 de piftii, cel puțin 1417 piftele, vreo 300 de ciorbe și vreo 592 de fripturi. Și mai trimit și două căpățâni acasă la ele, în China, să le spună celorlalte ce bine au fost tratate aici.

Deci, dacă aveți nevoie de usturoi, să-mi spuneți. Vă rezolvă băiatul. Vi-l arunc de la etaj. Vi-l pun colet, cotlet, comet. Vorbesc cu Moșu’ să vi-l pună sub brad. Nu știu. Rezolvăm cumva.

Atât. Am usturoi. Închideți că vă sun eu.

#NuExistăMâncareFărăUsturoi #UsturoiIsLife