Probabil unul dintre cele mai faine mirosuri de pe planeta asta.

După câteva zile călduroase în care au înflorit toți corcodușii, cireșii, merii pădureți și după o ploaie călduță-rece care a scuturat o parte din flori pe pământ, mirosul ăla, când treci pe sub copac, de aer curat amestecat cu parfumul florilor, e ceva ce, fără exagerări, te umple de stare de bine.

Se umple creierul de serotonină, ceva, nu știu, dar e ceva de vis. Bagă la pitici orice Emporio, Sauvage și Tom Forzi.

Și covorul ăla de petale mici, așezate pe pământ în niște forme, după cum a bătut ploaia, e ceva de pictat. Sau imprimat pe retină.

Îmi imaginez că dacă există un rai, acolo așa miroase. A ploaie călduță, a aer curat și a flori de cireș, corcoduș, măr pădureț.

Mă rog, s-ar putea ca el să nu existe, deci după ce te pui la culcare definitiv s-ar putea să nu miroși decât beznă. Dar no, să fim optimiști.

Bună seara, săru-mâna, să trăiți. Altfel? Voi bine, eu?

(Imagine de la Ali Ramazan Çiftçi)