Cum ar spune un ardelean, mai sadea decât mine: No aşe măi dragă. Să mai plouă un pic. Îi bună ploaia, nu mai plângeţi atâta în batistă, că vă faceţi răni la nas. Se mai spală pământul de păcate. Intra praful în pământ. Verdeaţa se colorează. Aerul se mai curăţă. Apoi nu mai zic şi de celălalte. Roşioara se face mai zemoasă. Piersica mai pufoasă. Ardeiul şi mai iute. Pepenaşii mari, zemoşi şi ne-zaharisiţi. Strugurii numai buni de pus pe masă. Iară vinul de anul viitor, o să fie o minune. Aşe trebuie. Să fie totul bine dat de la natură.

Luând partea serioasă a lucrurilor însă, iar m-am săturat de ăştia cu ştirile. Aş putea să jur că de fiecare dată când plouă, ăştia din media transformă orice ploicică în catastrofă de grad zero. Naţională. Profesioniştii lu’ peşte.

1. Tot ce înseamnă televiziune, agenţie de ştiri, etcetera, nu este pe planeta România, ca să-ţi prezinte partea bună a lucrurilor. Orice răhăţel mic, îţi va fi prezentat ca o ditamai catastrofă nucleară. Învaţă un lucru despre presa din ţărişoara noastră: ei nu sunt aici ca să informeze, ci ca să dezinformeze. Şi să manipuleze. Poate te întrebi de ce? Tot din cauza ta. Rahatul se mănâncă mult mai uşor decât plăcinta. Şi o turmă de oi speriate, e mai uşor de manipulat, decât o haită de lupi informaţi.
2. Nu ploaia omoară oameni. Oamenii omoară oameni! Păi te-a bătut ploaia ani la rând, ţi-a luat valul casa, ţi-au plecat animalele la canotaj anul trecut, dar tu tot acolo stai. Başca, în aceleaşi condiţii. Vezi că statul nu te ajută cu nimic, stai bre cu mâinile în sân până anul viitor. Că nu o să mai plouă în veci la tine. Iar necazul prin care ai trecut, nu o să se mai întâmple încă o dată.
3. L-a luat pe unul viitura. Păi ce căutai mă nene în mijlocul viiturii? Aşteptai trenul de 6? Pescuiai raci? Ce mama lui proces verbal căuta ăla acolo?! Hm, stai aşa. Ăsta nu era ăla care anul trecut stătea la birt, când îi puneau militarii dig în faţa porţii?

Bine, acum o să vină scepticii şi compătimitorii. Da mă Sergiu, dar i-a luat pe ăia cu tot cu casă. Le-a zburat acoperişul. Le-a dispărut strada din faţa casei. Vedeţi punctul doi!

Şi uite aşa, eu zic să mai plouă un pic. Ştiu, nu e cea mai frumoasă lună a lui cireşar, dar ploaia nu face rău. Face numai bine. Nu vă mai smiorcăiţi atât, ca nişte babe bete, în faţa porţii. Luaţi-vă umbrela şi mergeţi la muncă.

Iar pe ăştia care tot înjură ploaia. Mergeţi bă în Congo. Că acolo nu plouă aşa des. Luaţi de vă mutaţi prin deşert pe undeva. Să mirosiţi voi dimineaţă prin nasucurile voastre fine, aerul curat şi plin de praf şi mizerie. Şi anul viitor să mâncaţi fructe şi legume din producţia Turciei. Da, da. Ălea cu gust de tot rahatul. Că vouă vă plac ăstea garnisite cu condimentul respectiv. Iar de vin şi pâine, nu-i problemă. Că grâu puteţi importa şi din China. Iar vinul italienesc, făcut pe stânci printre cultura de măsline, e mai bun decât ăla moldovenesc, crescut pe pământul mamei vinurilor.

Să mai plouă un pic zic. Poate se mai curăţă pământul de proşti. Amin, cioc cioc plus plus.

Tăte cele bune dragilor!