Tot citesc pe net, de ieri seară, tot felul de reacţii la parodia cu Antenele. Şi n-aş fi vrut să intru în subiectul ăsta, dar am şi eu 3 vorbe de spus. Şi cei care mă cunosc, ştiu ce înseamnă 3 vorbe. Ia pauză 5 minute. Haha.

În primul rând. Observ un trend care se definitivează, se conturează, pe zi ce trece, din ce în ce mai clar. Şi anume. Sunt foarte mulţi oameni care sunt doar îmbrăcaţi în haina inteligenţei. Au citit o carte în plus, au o şcoală în plus, au studiat un pic DEX-ul şi în general au avut un pic mai mult noroc decât alţii. Şi cel mai important, sunt învăluiţi într-un ambalaj din-ăsta, care, atunci când te uiţi la ei, îi face să pară inteligenţi. Serios. Nu ştiu cum. Am spus-o ieri, o spun şi astăzi. Am citit nişte oameni, care la prima impresie, trec ca nişte oameni deştepţi. Şi pe urmă, se întâmplă un eveniment din-ăsta. Şi îţi dai seama, că în spatele cuvintelor frumos meşteşugite, scăpărilor de inteligenţă, părerilor de multe ori corecte, ideologiilor afişate, la fel, de multe ori corecte, se ascunde tot un prost. Îmbrăcat în haina inteligenţei.

De exemplu. Tot citesc nişte oameni, care îmi tot spun că, ce se întâmplă acum cu Antenele, indiferent dacă suntem fanii lor sau nu, ar trebui să ne preocupe. Că sunt lucruri grave. Că sunt lucruri care sunt un pumn în faţa democraţiei. A libertăţii. Un abuz! Un abuz pe care statul îl exercită, asupra Antenelor. Iar lucrul ăsta, ar trebui moral, etic, uman, democratic, să mă preocupe. Să mă facă să mă răzvrătesc. Să mă facă să conştientizez că trăim într-un stat care ne abuzează. Ei bine, eu sunt un prost. Nu înţeleg cuvintele voastre mari, în care se ascund tot felul de ciubucuri pe care le-aţi făcut cu Antenele. Nu înţeleg această grijă pe care ar trebui să o am. În principal pentru că:

1.) Antenele sunt o companie, o firmă. Privată, cum ar veni. Care face profit lunar, de câteva sute de mii, dacă nu milioane de euro. Nu e important aspectul ăsta, cu veniturile, dar e doar pentru a întări unele lucruri.
2.) Patronul lor, a fost prins cu o şmecherie. A fraudat statul român. Adică pe mine, pe tine, pe noi. Statul român, după ce a dovedit vina patronului, l-a arestat, judecat, întemniţat. Şi a dispus ca o anumită sumă din paguba pe care a suferit-o (el statul, adică noi), să-i fie luată domnului acuzat, din buzunare. Sau din firme.
3.) După un an şi ceva, statul cu toate hârtiile semnate de judecători, a trimis pe un nene, să-l numim ANAF, să pună mânuţa pe o clădire, pe care ar urma să o vândă/închirieze, ca să recupereze din prejudiciu. Revin la stat. Statul, adică administratorii pe care i-am angajat noi, să aibă grijă de ţară. Da?! Ok.
4.) Pentru angajaţii firmelor respective, măsura este, în viziunea lor, una abuzivă. Un abuz grosolan, un pumn în faţa democraţiei. Un motiv de răzvrătire, pentru noi, ăştia, plebea. (Firmele respective, care în continuare au profit de milioane de euro.)

Şi acum revin la oamenii inteligenţi. Un domn cu un nume franţuzit, scrie pe blogul său, că indiferent cum am vedea noi activitatea Antenelor, că-s buni, că-s răi, că-s etici sau nu, acest fapt, adică evacuarea lor din clădire, este un abuz al statului. El, domnul, consideră că, ăsta este un abuz! Ăsta este abuzul pe care îl face statul şi care ar trebui să mă intereseze şi îngrijoreze pe mine. Domnul în discuţie, este ziarist, jurnalist. Presupun că are şi o şcoală care să-i ateste aceste calităţi. Eu sunt neica nimeni. Un prost. Dar tot nu înţeleg de ce ar trebui să mă îngrijorez, pentru un închipuit abuz, când cărţile sunt atât de simple. Patron – fraudă – dovedit prejudiciu – închis patron – hârtii de la judecătorii, cum că se poate recupera prejudiciul. ANAF, factor de impunere al deciziei şi recuperator.

Asta consideră domnul cu nume franţuzit, că este un abuz. Că se pune o lege în aplicare. Că se mişcă o rotiţă. Din multele care nu merg. Ah, da, e deranjant, pentru că este un trust de presă. Că pe acest trust, această firmă, o vede toată lumea. Că această firmă, poate să facă din situaţia asta, un profit enorm. Prin mediatizare. Că, indiferent dacă emisia lor o să fie oprită o zi, două, câteva, la revenirea lor în eterul şi eternul TV, o să înregistreze ratinguri record, care vor genera încasări record. Da, ăsta este un abuz domnule drag, cu nume franţuzit. Eşti inteligent.

Un alt domn inteligent, spunea pe net, că indiferent cum e televiziunea respectivă, că-i rea sau bună, că ne place sau nu, dacă ne bucurăm de necazul ei sau avem o altă părere, suntem nişte oligofreni. Domnul în cauză, un renumit doctor, după câte îmi dau seama.

Acum, luând în considerare că domnul este un doctor, cu o şcoală care să-i ateste această calitate, eu ca şi prost notoriu, i-aş pune următoarele întrebări. Păi, băi, nenea doctorule. Aveam pretenţia, cel puţin de la tine, ca atunci când îl faci pe unul oligofren, să nu fie în alt mod, decât diagnosticistic. Tu, ca şi doctor, ştiind foarte bine ce înseamnă această boală şi mai ales cum este privită de societate.

În afară de faptul că te contrazici singur, dovedeşti că eşti şi părtinitor. Deci, este un abuz ce se întâmplă la Antene. Şi e urât. Şi neconstituţional. Nedemocratic. Dar cine are altă părere, e un căcat cu ochi. Pardon, să nu vorbim urât, e un oligofren. Bravo doctore! Eşti inteligent.

Şi mulţi alţii.

Nu zic că nu avem dreptul să luăm o parte. Că de-aia suntem oameni, să luăm părţi. Dar sunt lucruri pe care trebuie să le judeci cu mintea limpede. Şi după ce le judeci, logic, normal, dintr-o poziţie corectă, ai să realizezi că sunt o grămadă de lătrăi, care încearcă să te convingă de un contrariu, prin diferite tactici. Lătrăi care sunt îmbrăcaţi, culmea, în această haină a inteligenţei.

Lor li se pare că ăsta e un abuz. Şi mulţi români sunt deacord cu ei. Păi hai să vă spun eu câteva poveşti.

Un PFA, cu activitate 0 (ZERO) pe doi ani de zile, se trezeşte la sfârşitul acestor doi ani, cu datorii la stat. Şi tot felul de somaţii din partea acestuia (statului). Deci, matematic, ca să ne înţelegem, între noi proştii. PFA-ul, face încasări, zero lei, în decursul a doi ani. La sfârşitul acestor doi ani, are datorie la stat, 5300 RON. Poate te întrebi, cum?! Simplu. Statul a considerat că, indiferent dacă faci venit sau nu, trebuie să plăteşti o pensie obligatorie. Cu o rebeliune prost gândită, PFA-ul decide că nu vrea să plătească acest ABUZ. Statul, îl lasă în pace şi acţionează ca o bancă. Sau mai degrabă, ca nişte cămătari. N-ai plătit, îţi punem dobândă. Pe zi! După alţi doi ani, suma respectivă s-a dublat. Ei bine, dragi oameni inteligenţi, ĂSTA E ABUZ.

Nişte copii, mor în incendii, iar statul este primul vinovat. Pentru că a delegat instituţii, care au ABUZAT de condiţia lor, au luat mită, au băgat pe sub preş, au comis ilegalităţi şi au trecut ca şi bune nişte inspecţii, care ulterior au dus la moartea acestor copii. Ăsta, dragi inteligenţi, este abuz!

Nişte drumuri, nu se mai fac. Nişte spitale nu se mai construiesc. Nişte copii nu mai merg la şcoală. Nişte săraci mor de foame. Nişte bani din buzunarul nostru/vostru, dispar în mod constant, în buzunarele mafioţilor. Cu ajutorul statului. Ăsta e abuz! Nu ce se întâmplă cu o firmă, a cărui patron a fost dovedit prejudiciator şi fraudist. Nu contează că e trust media. Putea să fie orice firmă. Orice fel de firmă. Prejudiciul se recuperează. Legal. Restul este tam-tam, făcut pentru aceleaşi scopuri. Câştiguri financiare şi capital de imagine.

Acum, ar mai fi o chestie de spus. Sunt surprins, dar foarte surprins, să văd câţi oameni sunt în buzunarele Antenelor. Băi, nene, foarte mulţi. Nu m-aş fi aşteptat, dar la o trâmbiţă, au sărit ca arse o grămadă de persoane, de la care aveai pretenţii. Nu pretenţii exagerate, dar un minim de pretenţii, pentru că ai fi spus despre ei că sunt oameni inteligenţi. Dar, ce să vezi. Şi ăştia sunt îmbrăcaţi cu acelaşi tip de haine. Îi înţeleg pe cei care lucrează acolo. Să facă tam-tam, să fie nervoşi, revoltaţi. Că aşa cere fişa postului (nu prostului). Dar pe ceilalţi, nu-i înţeleg. Şi nici nu-mi dau seama, cum atâţia oameni inteligenţi, pot fi atât de proşti.

Şi apoi, mai sunt cei care vorbesc de etică. De conduită. De moralitate. Ei bine, dragi inteligenţi, etica, moralitatea şi conduita, n-au nici un loc aici, n-au nici o bază în această poveste. Şi mai ales n-au nici o legătură cu punerea în aplicare a legilor. Legea e lege. Se aplică, sau ar trebui să i se aplice, oricui. Chiar dacă te numeşti Antena şi să sari peste nişte chestii, doar pentru că eşti tu mai egal decât ceilalţi. Punct. Pe de altă parte, etic, moral şi uman, oricine are dreptul să-şi spună părerea. Indiferent că e congruentă cu a ta, sau nu. Dacă el e prost şi se bucură, lasă-l să se bucure. Dacă el e prost şi se răzvrăteşte, lasă-l să se răzvrătească. Tu, ca om inteligent, ar trebui să-ţi dai seama că toată tevatura asta, nu este decât un alt mijloc de a produce venit, capital de imagine şi profit. De pe, da, urma activităţilor pe care ei le intreprind ca şi firmă. Şi mai ales, să acţionezi moral, etic. Lucru pe care, ipocritic, nu-l realizezi atunci când nu-l laşi pe celălalt să-şi spună părerea, fie ea şi greşită.

Dar. Să revenim. Totul este un abuz. Şi până şi oameni de care, până acum, aveai o impresie cum că ar fi deştepţi, se răzvrătesc şi sar de pe scaun. ABUZ!

În România sunt 9 milioane de persoane în risc de sărăcie sau excluziune socială. Şi alte 2 milioane, sub limita aia. 6% dintre români, sunt analfabeţi. 41% dintre elevi, citesc cu dificultate. România este pe locul 32 din 34 de ţări din Europa, în privinţa sistemului de sănătate. Rata violurilor în România este mare. La fel şi aia a criminalităţii. Abuzul tinerilor şi copiilor, în diferite forme, este o poveste spusă ocazional de către un jurnalist curajos dar tâmpit. Ţara îmbătrâneşte şi se vinde la bucată. Dispar păduri în caracatiţe mafiote. Se distruge tot. Şi se împiedică construirea. Se fură bani, în mod mecanizat, din buzunarele noastre.

Dar pe mine ar trebui să mă intereseze şi să consider un abuz, situaţia prin care trece o companie, firmă, privată cum ar veni, care face sute de mii, poate chiar milioane de euro, pe lună. Ăsta este abuzul la care ar trebui să fiu atent. Acest pumn în gura democraţiei, la care trebuie să fiu eu atent.

Şi pe final. Oricât de optimist aş fi (şi chiar sunt) chiar trăiesc cu impresia că suntem o ţară plină de proşti. Stăm în cur şi bubuie prostia sub noi. Iar printre noi, se plimbă cu dogme şi ideologii, cuvinte mari şi discursuri deştepte, aceşti oameni, îmbrăcaţi în haina inteligenţei. Sau cei care o mimează, aproape bine.

Iar noi, proştii, ne uităm la ei şi halim toate balivernele, dar o să murim în neştiinţă, sărăcie, mizerie, dar cu grija Antenelor. ABUZ!

P.S. Ca să nu existe denaturări sau prost-înţelegeri. N-am scris această poliloghie, pentru că ţin cu statul. Ba mai mult, urăsc statul şi am un cui foarte mare împotriva ANAF-ului. În special pentru că, PFA-ul despre care v-am povestit, sunt eu. Şi ştiu, o să apară moraliştii, care o să spună: Păi da, băi boule, ar trebui să te preocupe, pentru că ce li se întâmplă lor, ţi s-ar putea întâmpla şi ţie. Fals. Statul mă abuzează deja. Dar eu nu sunt fraudator. Eu sunt doar rău-platnic. Şi nu din voinţă. Ci din neputinţă. Eu şi aşa, abuzat, dacă aş putea, aş plăti către stat toate datoriile. Nu pentru că e etic, moral şi de bună conduită. Ci pentru că asta ar trebui să fac. Să ajut statul, ca să mă ajute pe mine. Sau pe alţii, care au mai mare nevoie. Cred că la rotiţa asta, ar trebui prima oară să lucrăm toţi.

Am zis. Noapte bună. Sau ceva. Haha.