Am fost să mă tund. Vechea frizerie, la care mă duceam mai cu bucurie, mai fără, s-a desființat. Nu prea avea clienți. Bine, asta nu e chiar de mirare, pentru că nu era nici cine știe ce personal mega-competent. Mă rog. Nu asta vream să spun.

Am găsit una nouă. Care e situată lângă piață. Unde e frizer un băiat, care, hai să zicem, știe ce face. Nu cred că înțelege el foarte bine complicăciunea asta pe care o vreau eu (pierdut în părți, scurtat de sus) dar până la urmă o nimerește cumva-cumva. Mă rog. Nici asta nu vream să vă spun.

Deci. Am fost să mă tund. Frizeria e lângă piață. După ce am ieșit de la frizerie, tuns, frezat, aranjat, numai bun de însurat… știi, nu? Evident! M-am dus în piață!

Roșii, castraveți, ardei gras, ardei iute, conopidă, vinete, ceapă roșie (de-asta nouă), salată verde, pătrunjel, mărar, leuștean, porumb, piersici, șoric, pepene. Toate, în două plase de-ălea de Metro. Pline ochi.

Nu m-am putut abține! Nu am putut! Pur și simplu. Sunt slab! Și-așa, m-am forțat să plec de-acolo. Dacă mai stăteam cinci minute, cred că nici nu mai puteam să plec.

Am mâinile până la genunchi. Că nu e chiar foarte aproape piața de casă. Și doar mi-am făcut singur un memento, să nu mai fac din-ăstea. Da’ de unde. Cred că o să dorm vreo oră, după-masă, ca toți copiii. Că mi s-au epuizat bateriile.

Da. Dar, dacă te uiți acum la mine în frigider, e plin de culori! Iuhuu! Și ce frumos miroase! De-abia aștept să mănânc din ele.

#LaPiațăEAltăViață #PiațăIsLife #PlusȘoric