Scurtă întrebare: mai este ceva bun în ţara asta? Am să vă spun şi de unde s-a născut întrebarea asta. Însă înainte să o fac, mergeţi să vă faceţi cafeaua, după care vă puteţi apuca de lecturat. Că-i lung drumul şi anevoios şi nu rezistaţi necafelizaţi. Aşa, am acoperit şi asta. Ca un fel de avertisment, pentru ăştia care nu sunt în stare să citească mai mult de două rânduri. Să-i dăm drumul.

Ăştia de la Orange, în afara de mapiţoii ăia doi din reclame, care sunt extrem de simpatici, mai au şi altceva bun? Întreb şi eu, ca un neştiutor. Acum câteva luni, mi-am cumpărat un număr de Orange. Din diferite motive, pe care nu vreau să le dezvolt acum, ca să nu se supere fata. Sau prietenul ei. Haha. Aşadar, număr Orange. Reîncărcabil. Am deja două numere în celălalte reţele de telefonie mobilă, dar asta o să povestesc mai jos. Aş vrea să sar un pic de pe drum şi să spun şi de ce nu aveam, sau nu am avut până acum, număr Orange. Motivul general este că, nu suport două telefoane, iar telefonul meu nu suportă decât două sim-uri. Nu ştiu dacă s-a inventat tri-sim-ul. Iar la celălalte două reţele de telefonie, care ocupă sloturile telefonului meu, sunt abonat, model, care varsă milioane în conturile lor, lunar. Aşa. Ei bine, cu această magnifică achiziţie, m-am trezit din nou cu două telefoane. Boss de boss. Şi acum să revin la Orange. Am cumpărat acest număr, care a venit la pachet cu o mega-ofertă. Un miliard treijde mii şi nu mai ştiu câte, minute în reţea, plus acelaşi număr de mesaje. Tot în reţea. Uhu! Bucurie la gingie. (Vorba fratelui meu din altă mamă şi un tată diferit, monsieur Moisin.)

Cum domne’ să am atâtea minute în reţea, la o cartelă reîncărcabilă? Păi uite-aşa. Domne’ sunt tari ăştia! Orange is the way! Aşa m-am gândit pe moment. Bucuria însă, n-a ţinut decât vre-o lună jumate. Până a expirat valabilitatea aia, sau cum îi zice. Bun. Până aici cred că toată lumea a înţeles. Acum, odată expirată valabilitatea, a trebuit să mă duc să reîncarc. No problems până acum. Apropo de expirat valabilitate. Ăştia de la telefonie mobilă vând castraveţi? Cum să-ţi expire valabilitatea la ceva ce nu este palpabil? Ce sunt minutele ălea pe care ei ni le oferă? Zacuscă? Expiră dacă nu le mănânci? Mă rog, trec peste, pentru că ăstea sunt nişte întrebări de idiot, care sunt. Reîncărcat cartelă, bucuria la gingie a revenit. Aveam din nou 3000 de minute, mesaje, şi cine mai ştie ce alte treburi nebănuite. Uhu! Am tras un dansul ploii în jurul telefonului. De bucurie evident. Toate bune şi frumoase, plus discuţii spumoase. La telefon. Cu domnişoarele focoase. Pe jdemiile de minute în reţea. A mai trecut o lună, şi a apărut iar termenul de valabilitate la zacuscă. Right in your face! Ca un client model ce sunt, m-am dus să achiziţionez din nou valabilitate din aia. După reîncărcare însă, treaba s-a schimbat. Nu ştiu cum, sau de ce, dar era schimbată total. Nu mai aveam miliardele de minute. Acum aveam credit. Bun. Zic, în gând, că poate n-am citit eu bine ce scria pe pachetul de achiziţie. Am luat toată hârţogăraia la mână, şi pune-te pe citit. Ce să-i faci, sunt fire curioasă şi îmi plac lecturile de mare efect şi cu mare angrenaj sufletesc şi intelectual. Ca şi cele de la Orange. Buuuun. Am ros toate hârtiile, toate pachetele, toate informaţiile, pe nicăieri nu scria că opţiunea aia expiră (altă zacuscă) în două luni. Zic să sun la respectabilii domni şi domnişoare de la suport. Zis şi făcut. Acolo îmi raspunde o duduie, care după cum se foia obosită pe scaun, şi după cât de greu respira, cred că avea vreo 113 kile, plus o copilărie petrecută în bucătărie. Mă rog, cine-s eu să judec.

Duduia respectivă, respectabila domnişoară, care s-a prezentat, dar ea fiind o persoană foarte importantă pentru mine, nu i-am reţinut numele, mi-a dat urmatoarele explicaţii. Păi cum stimabile, te aşteptai ca oferta să fie pe viaţă? Sincer, nu. Că doar n-o să mor cu o cartelă de Orange sub cap, păstrând-o ca pe biblie, pentru a fi dată drept moştenire zecilor de nepoţi dornici să vorbească în reţeaua voastră. Însă m-aş fi aşteptat să ţină măcar un an. Sau ceva. Nu domnule, acum ai credit. Şi în creditul ăla ai nu ştiu câte minute şi nu ştiu ce opţiuni, şi o grămadă de căcaturi. (Scuzaţi franceza.) Păi nu domnişoară, că eu nu sunt interesat decât de minutele ălea, zic. Nu stau să vorbesc pe net, de pe telefon, că am 3 calculatoare şi două laptop-uri, puternic conectate la un serviciu de îi zic ăştia internet. Mesaje nu dau, că-s leneş. Iar alte extraopţiuni nu mă interesează. Plătesc lunar reîncărcarea aia, nu este problemă. Dar eu vreau să vorbesc! Mă gândesc în prostia mea, că de aia a inventat nenea Graham Bell ăla, maşinaţiunea asta. Să vorbim la ele. (Fuck iPhone. Haha.)

(Da-i pe pagina urmatoare, pentru continuare)