Mă rog, n-am scos-o la capăt. A rămas aşa cum vor ei. Mega oferta a expirat, cam în acelaşi timp şi ritm, cu castraveţii muraţi din rafturile Carrefour. Iar acum, am un al doilea telefon, de care nu mă pot folosi. Sau, şi mai bine, stau şi mă uit la el. De reîncărcat, am mai îndrăznit o dată. Însă cu toate nenorocirile de activităţi făcute în numele lui, al numărului, printre care şi înscris la ei pe site, butonizat pe acolo după optiuni şi extraopţiuni, tot nu am căpătat cele nu ştiu câte miliarde de minute, de vorbit.

Acum, ca să nu fiu părtinitor, sau să fiu acuzat de aşa ceva, am să spun două cuvinte şi despre ceilalţi.

Ăia de la Vodafone, trimit notificări de plată, de zici că ai să le plăteşti cel puţin jumătate din PIB-ul României. Pe anul în curs. Plus că, la serviciul de relaţii cu clienţii, ai cam aceleaşi probleme. Îţi răspund nişte unii, care cred că au fost antrenaţi să enerveze lumea. Pe lângă faptul că sunt în afara oricărui subiect, legat de compania pe care o reprezintă. Într-o lună, am uitat, pur şi simplu am uitat, să mă duc să îmi plătesc factura, până pe 25 ale lunii. Sau cand este termenul ăla al lor. Instant, pe 25, la ora 07:00 mi-au oprit serviciile pentru numărul meu. Bă, sunteţi nebuni? V-am cumpărat pe toţi de când am numărul şi de când plătesc pentru el, lunar, milioane bune. Îl am de cand eraţi Connex, şi jumătate dintre voi, angajaţilor, făceaţi bastonaşe şi recitaţi în cor „Ana are mere”. Ia şi aleargă, să plăteşti repejor factura, după 3 conversaţii cu diferite persoane de la suport. Aleargă prin oraş. Lămureşte oamenii îngrijoraţi de la sectorul Plăţi, care sunau din 5 în 6 minute. Etcetera. După care, primesc un telefon, de la sectorul operatori amabili, prin care o tanti, îmi aducea la cunoştinţă, că nu era o problemă dacă nu plăteam atunci. Trebuia doar să sun la nu ştiu cine, şi se rezolva cu o amânare. Bine fă, merci. Mulţumi-ţi-aş. (Scuzaţi franceza)

Ăia de la Cosmote, în prostia lor, mi-au redus abonamentul. Nu ştiu cum, şi din ce cauză, dar cam aceeaşi poveste. Am numărul şi abonamentul la ei, de când s-au inventat ei pe piaţa românească. Multe mii de minute, abonamentul cel mai mare, etcetera. Surpriză însă. Într-o bună zi, m-am trezit cu abonamentul la jumătate. Banii pentru jumătatea de abonament, sunt aceeaşi. Ăia de îi plătesc la ei. Dar abonamentul nu. Ia şi sună Sergiule, ia-te în gură cu toate habarnistele, încearcă să obţii lămuriri. Nici un rezultat. S-au schimbat ofertele domne’. Tarifele. Covoarele de la intrare. Nu ştiu. Bine băi cetăţeni, dar pe mine nu mă întreabă nimeni dacă sunt de-acord cu schimbările ăstea? Mă găseşte unul pe stradă şi îmi ia haina de pe mine. Păi de ce? Aşa am decis noi, ăştia care aşteptăm autobuzul. Mă rog. Abonament pe jumate, la banii de întreg.

Alţii şi mai tari, sunt ăştia de la RDS. Cred că aţi observat că în ultimele zile, au apărut două programe noi „pe cablu”. DigiLife si DigiWorld. Bun, fain, super, bravo vouă. Bă, dar ia staţi aşa. Unde căcat îmi e HBO-ul?! Păi nu-l mai aveţi! Păi cum să nu-l mai am trăzni-te-aş!?? Păi pachetul pe care îl aveţi dumneavoastră, nu mai include şi acest canal. Bă ai mâncat ciuperci stricate de pe jos? Păi şi eu ce fac acum? Nu că m-aş uita prea mult la televizor, dar totuşi, pe programul ăla mai scap noaptea, când ajung târziu şi deranjat la mediul intelectual. Păi trebuie să vă faceţi alt abonament. Mai scump. Bine bă scufi-te-aş, dar pe mine nu mă întreabă nimeni dacă vreau ălea două mizerii de programe? Sau dacă dau HBO-ul pe ele? Nu. Bine, mulţumesc, sta-ţi-ar sandwich-ul în gât. (Ştiu, sunt foarte nervos, haha!)

Şi uite aşa, revin la întrebare. Băi nene, mai e ceva bun în ţara asta? Eu înţeleg că e criză, că trebuie să schimbăm preţurile, serviciile, etcetera. Dar chiar aşa? Ăştia mari îşi bat joc de noi, fără nici măcar să ne întrebe. Ah să nu uit. Poate vreţi să faceţi într-o bună zi, vreo plângere la Protecţia consumatorului. Staţi cuminţi, că vă terminaţi minutele reduse din reţea. N-au nici o gară! Îi au pe ăia de la Protecţie, la buzunarul de la spate, vorba cântecului.

Pe lângă toate ăstea, am studiat un pic şi piaţa externă, privind serviciile şi produsele vândute de companiile mari, de la noi din ţară (vezi primele 3 enumerate), în străinătăţuri. Păi nici nu se compară mă nene. Vorba meltenilor. Nu se compară! La noi zici că s-a vărsat căruţa cu şmecherie. Ce tarife au ăia pe dincolo şi ce tarife avem noi. Ce servicii primesc ăia pe dincolo, şi ce servicii primim noi. Ce suport primesc ăia pe dincolo, şi ce suport primim noi. Incomparabil.
Aşadar, în afară de reclamele amuzante, sau de mare angenaj sufletesc şi alea cu marele sprijin al caselor de producţie publicitară, cărora trebuie să le mulţumim, mai e ceva bun la voi bă multinaţionalelor? Cât vă mai bateţi joc de noi? Şi pe sfârşit aşa, vă doresc sănătate multă, ca mâncarea de post şi doar reclamaţii şi telefoane de la clienţi ca şi mine, care pot să înjure jumătate de oră fără să se repete, vorba lui Gaben.

P.S. Nu mai spun că, ăstea sunt treburi 100% româneşti. Nu cred că s-au trezit francezii ăia de conduc companiile, într-o dimineaţă şi, şi-au spus în gand, „bă hai să-i ardem pe români”.
P.P.S. Mulţumeşte-te cu puţin, nu se aplică pentru ceva ce plăteşti, băi crăcănaţilor şi dezorientaţilor, făcuţi pe bandă şi autorizaţi de BAC-uri luate la fără frecvenţă.