Am fost la protest. Ştiu, ştiu. Există pe internet nişte trânte de bloggeri, care spun că suntem 15.000 de idioţi, care o susţinem pe fătuca asta. Îmi voi permite să îi numesc trânte şi să le adresez alte apelative, întrucât şi ei şi-au permis să numească 15.000 de oameni, idioţi. Ăia de au semnat petiţia. Bun, am acoperit asta. Fac parte din ăia 15.000 de idioţi care o susţin pe fetiţa asta. Nu cred că mai e nevoie să spun povestea ei. A purtat steagul românesc şi a mărşăluit cu el pe coridoarele şcolii, atunci când maghiarii sărbătoreau ziua Ungariei, maghiarilor de pretutindeni. Sau ceva. Nu e nimic îndoit de presă, nu e nimic alterat, aşa s-a întâmplat. Acum vorbeam doar cu mucoşii ăia de salivează pe tastaturi, după ratingul blogurilor lor, fiind contra acestei mişcări.

A fost Sabina un pic fatalistă? Sigur. Are 15 ani pentru numele lui Zamolxe! A greşit? Se prea poate. Să fie pedepsită? În nici un caz. Iar acum, am să vă spun de ce am mers eu la protest.

Am fost pentru că sunt român. Mai mult, sunt dac. Sunt moştenitorul de drept al acestui pământ! Şi pentru orice român care va fi asuprit în ţara lui, voi merge să protestez. Pentru orice om, din ţara asta, urmaş al lui Decebal, asuprit de forţe care vor să ne destrame, voi merge să lupt.

Am fost pentru că fetiţa aia, fără nici o vină alta decât tinereţea şi nebunia specifică, a fost în stare să facă, ce alţii, buni numai de gură, nu fac. Să fie mândră că e româncă. Şi să o arate!

Am fost pentru că, voi susţine orice e just, drept şi onorabil, indiferent de ambalajul în care este împachetat, cauza sau culoare. Iar ce s-a întâmplat la acest protest, a fost cât se poate de just, onorabil şi drept.

Am fost pentru că m-am săturat. Am înţeles, oriunde ne ducem în lume, suntem arătaţi cu degetul. Pentru nişte greşeli pe care fraţii noştrii le-au făcut, suntem pleavă, oriunde în lume. Restul lumii însă uită cât bine am făcut, sau încă facem. Cât de bine muncim. Cât de bine învăţăm. Cât de bine excelăm. Dar asta e altă discuţie. M-am săturat ca atunci când mă duc în lume, să las capul jos. M-am săturat ca românii mei să lase capul jos, doar pentru că sunt români! Iar peste tot şi peste toate:

NU AM SĂ PERMIT NICIODATĂ, NIMĂNUI, ÎN ŢARA MEA, SĂ MĂ FACĂ SĂ LAS CAPUL JOS!

Nici capul meu, nici capul, altor români.

Am fost pentru ca iubesc drapelul meu. Am fost pentru că iubesc ţara mea. Am fost pentru că iubesc pe oricine o reprezintă şi pe oricine e mândru de ea. Am fost pentru ca roşu, galben şi albastru (sau albastru, galben, roşu), este un motiv de mândrie. Nu de pedeapsă. Indiferent de vârsta ta. Indiferent de situaţie. Aici e România! Nu altă ţară. Nu un ţinut. Aici, este România!

Iar trântele, falşii, fricoşii şi uitaţii de lume, avizii de click-uri şi toţi cei care nu au văzut ceva just în toată treaba asta, pot să se refugieze în aceeaşi ţară cu trădătorii de patrie. Plecaţi şi nu vă mai uitaţi în spate. Plecaţi şi lăsaţi-ne pe noi să susţinem ca nişte idioţi, ROMÂNIA!

Iată şi o galerie foto, cu eroii mei. Cei care au fost prezenţi, fără frică, să o susţină pe Sabina. Să susţină România!