Chestia asta cu reţelele sociale, nu cred că a înţeles-o toată lumea, aşa cum trebuie. Trăiesc cu impresia că, undeva pe drum, exact ca şi cu democraţia, toată treaba cu reţeaua socială, a fost prost înţeleasă. O să vă spun şi de unde plec, ca să vă daţi seama unde ajung. Azi vorbesc doar despre Facebook.

Cazul numărul unu. Zilele trecute, o domnişoară drăguţă, anunţa tristă şi dezamăgită, pe profilul ei de Feisbuc, că a reuşit cumva, să îşi strice noul ei telefon, iPhone. S-a spart, stricat, crăpat, e gata. Nu-l mai poate folosi decât ca paletă de ping-pong. Bun, nimic neobişnuit până aici. Tuturor ni s-a întâmplat, la un moment dat sau altul, un năcaz din-ăsta. Ştiu cum e, drept urmare, nu pot să am decât compasiune pentru domnişoară şi pierderea suferită. Dar! Şi aici vine partea interesantă. La scurt timp după ce duduiţa în discuţie, a postat acel să spunem trist anunţ, statusul ei a suferit o alterare. Care arăta cam aşa: 8 people like this.

Haha! Prima oară, am avut impulsul de a ridica degetul şi a spune: Aha, Samsung fans, arătaţi-vă feţele! Haterilor!

Dar după îndelungi manipulări ale neuronului din dotare, mi-am dat seama. Nu, ăştia nu erau fanii Samsung. Erau doar oameni care au înţeles prost chestia cu reţeaua socială.

Cazul numărul doi. O persoană de pe internet, scria zilele trecute, un articol trist, la adresa unei persoane care a murit. O să vă daţi seama imediat. Titlul articolului era: A murit Mica. Nu o să fac acum polologhie la adresa dispărutei, însă articolul, era unul destul de tristuţ. Bine scris dar tristuţ, aşa cum ar trebui să fie, în cazuri de genul ăsta. Bun. Ca şi la cazul numărul unu, statusul sau articolul respectiv, a suferit o modificare. 25 people like this.

Mă oameni buni. Cum să dai like la aşa ceva?! Aţi mâncat seminţe stricate de pe jos? Pe bune acum. E ca şi cum te-ai duce la înmormântare şi ai spune un banc cu Bulă, la capul mortului. Nu e bine. Nu e bine deloc.

Cazul numărul trei. Un prieten din lumea virtuală şi îl numesc aşa pentru că n-am avut încă onoarea/oroarea, să ne cunoaştem personal, lansează zilele trecute un videoclip. Absolut normal şi logic, îl postează şi pe Facebook. Băi, nebunie curată. Lumea extaziată. Aruncă cu zeci de comentarii. Ce tare e. Ce fain e. Ce mare eşti băi artistule. Toate cele. 8 people like this. No share. Acelaşi om, pune o poză cu el. Absolut random. Pe o stradă în nu ştiu ce localitate. 40 people like this.

Dacă aveţi semne de întrebare, să ştiţi că şi eu le am. Încă. Vorbim despre un bărbat, care a pus o poză cu el. Da?! Mai trist era că, la acele 40 de like-uri, se înscriau dubios şi ceva băieţi/bărbaţi.

Toate ăstea mi se par de o absurditate enormă. Pe bune, mi s-a uscat glanda salivară de cât am scris despre subiectul ăsta. Drept urmare, cred că, cineva în lumea asta, ar trebui să scrie, sau să facă, un Manualul de utilizare al Facebook, pentru idioţi. Sau, cumva. Hai să nu jignim lumea. Manualul de utilizare al Facebook şi al reţelelor de socializare, pentru necunoscători şi începători.

Şi dacă m-ar întreba pe mine cineva, ce ar trebui scris în el, aş începe cu regula de trei-simplă.

Unu. Nu se dă like la statusuri care anunţă o nenorocire! Indiferent că e mică sau mare. E ca şi cum te-ai bucura de răul omului. Sau eu ştiu de ce alte neajunsuri, rele şi aşa mai departe. În cel mai rău caz, poţi dacă vrei, să oferi un sprijin moral, să laşi un comentariu cu părerile tale de rău. Şi cam atât. Punct.

Doi. Dacă îţi place un artist, indiferent din ce ramură a artelor, nu e deajuns să îl pupi în cur, prin comentarii. În primul rând, pentru că nu are timp să le citească pe toate. Şi în al doilea rând, pentru că rolul tău de fan, ascultător, privitor, cititor, nu este să comentezi doar de dragul de a te face comentăcios. Rolul tău este să-l ajuţi să îşi promoveze munca. Pe care tu o placi. Şi chiar dacă nu o placi, poţi să dai un like, dacă tot te găseşti comentând, pentru efortul depus. Al lui, al artistului.

Trei. Orice lucru care are mai mult de 1000 de share-uri, nu mai trebuie share-uit! Şi aici nu mă refer la artă. (muzică, compoziţie, scrieri, pictură, etcetera) Mă refer la chestiile ălea de le găsim zilnic pe internet. Viralele, cum ar veni. Poze simpatice cu căţeluşi, animăluţe, pisicuţe, îmbrăcate sau dezbrăcate, zicale celebre, cafele, bună dimineţi, i hate monday şi statusuri de maximă strofocare mentală. Băi nene. Dacă are deja nu ştiu câte sute, mii de share-uri, e aproape clar că mai toţi din lista ta de prieteni, l-au văzut deja. Pe el viralul. Ah şi cu riscul de a mă repeta, aici mă refer doar la: linkuri din cartier, fetiţe de fetiţe, băieţi de băieţi, noi fetele şi ei băieţii, dragostea din tei şi mozolul din moloz. Ce dracului să mă ia, mai dai şi tu share la o chestie pe care: 1. O ştiai deja. 2. Restul cunoscuţilor tăi o ştiu deja. 3. Mai mult chiar şi necunoscuţii tăi o ştiau.

Nu ajuţi pe nimeni. Îl ajuţi pe băiatul sau fetiţa, cu făţuca plină de coşuleţe specifice pubertăţii, de pe partea cealaltă a monitorului, care a făcut pagina aia. Tu nu câştigi nimic. El/ea nu câştigă nimic. Decât o erecţie la nivel cerebral, pentru realizarea a nu ştiu câte mii de share-uri.

Mă rog. Şi uite-aşa. Lucrurile se pot desface în multe părţi şi discuţia ar putea fi de nu ştiu câte pagini. Virtuale. Dar nu am să te chinui astăzi, aşa de tare. Rămân însă la părerea mea. Ar trebui cumva făcut un manual, prin care toate chestiile ăstea legate de reţelele sociale, să fie explicate amănunţit. O conduită. Un drum. Ceva.

Pentru că altfel, ne vom trezi ca în democraţia asta, de o trăim prin ţara noastră. O să ajungem să apreciem (like) o grămadă de rahaturi, care nu ne ajută, nu ne sunt noi, mai mult, deja ştiam de ele. O să ne bucurăm de necazurile altora, în loc să dăm o mână de ajutor, sau să oferim un sprijin, fie el şi moral. O să cumpărăm tot felul de nimicuri. O să ne certăm pe subiecte fără valoare. O să apreciem oameni de nimic. Iar cei care trebuiesc promovaţi, vor rămâne obscuri într-un colţ, înconjuraţi de tot felul de dubioşi şi de pupincurişti cu scopuri la fel de dubioase.

Bun. Cam atât pe azi. Că mi se lungesc degetele. Nu uita. Susţine valoarea. Haha. Bate-m-ar modestia să mă bată.

Senchiu veri maci şi bună dimineaţa cititărosule.