Hai că treaba s-a făcut cât se poate de serioasă. E oficial, a venit primăvara. Cu această ocazie, domnişoarele şi doamnele, primesc flori, mărţişoare şi atenţii dulci. După caz. Să ne sărbătorim zic! Însă, până să ne sărbătorim, am câteva lămuriri de trecut pe catastif. Prima ar fi: băi afonilor, nu mai spuneţi „la mulţi ani”, că nu e ziua nimănui! Verzelor. Adevărat, se sărbătoreşte. Dar nu se sărbătoreşte o onomastică. Drept urmare, nu trebuie să urezi nimănui „la mulţi ani”. Dacă îţi funcţionează neuronul, ai să o iei pe asta ca şi o explicaţie logică. Dacă era ziua cuiva, ar fi trebuit să fie ziua primăverii. Dacă era ziua primăverii, nu era ziua ei de naştere. Era doar data în care se notează prin calendare, începutul ei. Asta doar dacă nu eşti gregorian sau roman (nu român) şi sărbătoreşti începutul de an, azi. Pentru că, după cum bine am observat, căldura şi toate cele primăvăratice, au apucat să vină mult mai repede.

Aşadar, să ne bucurăm, să dansăm, să ne fălim în mărţişoare, ce vreţi voi. Dar fără, la mulţi ani! Dacă tot aveţi înclinaţii din ăstea verbale, măcar mai aşteptaţi o săptămână, până le puteţi spune consoartelor, mamelor, surorilor, amantelor, un călduros şi sincer la mulţi ani. De ziua fomeii. Sau aruncaţi şi voi un „Happy mărţişor day” că tot suntem engleziţi până la cer şi-nnapoi.

A doua. Dacă tot nu sunteţi lămuriţi cu treaba asta, vă las aici o explicaţie wikipediana. Vorba aia.

Cităm de pe Wikipedia:

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români cât și la Bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681. Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

Mulţumesc Wikipedia.

Aşadar, fără să mai lungesc mult povestea, vă doresc tuturor o primăvară minunată şi o dată cu venirea căldurii, acest an să vă aducă numai belşug! Mă duc să împart 47.329 de ghiocei şi 6.317 mărţişoare.