Şi doar v-am spus că m-am trezit poptămaşian astăzi. Am un milion de gânduri şi trebuie să mai debarasez din ele.

În lumina evenimentelor, care se întâmplă acum prin lume. Teroare. Războaie. Foamete. Exploatare. Minciună, uneltiri, conspiraţii. Şi alte lucruri fantastic de rele. Arunc, aşa, o privire de ansamblu asupra lumii şi parcă mă uit la un film în reluare. Sau cu altă distribuţie. Cred că sunteţi de acord cu mine până aici. Fiind cumva pasionat de istorie (am zis pasionat, nu expert în), trăiesc cu un sentiment de repetiţie. Şi am auzit zilele ăstea, printr-un film, sau undeva, nu-mi mai aduc aminte unde, nişte discuţii referitoare la istorie şi la faptul că, fiecare generaţie repetă cam aceleaşi greşeli pe care le-au făcut şi înaintaşii lor. Nu mai ştiu să redau exact discuţia, sau în ce context era pusă, însă linia de final o pot reda, într-o notă mai personală. Dacă citez din greşeală pe vreun mare gânditor, să mă anunţaţi. Bun.

Referitor la istorie şi la faptul că greşim exact aşa cum au greşit şi cei de dinaintea noastră:

Fiecărei generaţii, îi place să creadă despre ea, că s-a îmbunătăţit faţă de cealaltă. Şi că progresul este inevitabil, iar viitorul va fi mai puţin dureros decât trecutul. Dar adevărul este că, unele lucruri nu se schimbă, niciodată. Istoria are un fel al său de a se repeta, în diferite forme.

E adevărat, sunt şi lucruri care se schimbă. În gândire, poate şi faptic. Tehnologia. Felul în care se mişcă lumea. Viteza ei. Felul în care îşi face fiecare generaţie, istoria ei. Şi ar fi abrupt să constatăm, că nu există nimic care să se schimbe, chiar dacă istoria se repetă.

Istoria are felul ei de a se repeta, e drept. Dar sunt totuşi şi lucruri care se schimbă. Doar că, majoritatea oamenilor, majoritatea celor dintre noi, nu trăiesc îndeajuns încât să le şi vadă.

Haideţi să schimbăm istoria! Haideţi să nu mai fim, acelaşi film, cu altă distribuţie.