Nici nu ştiu cum să încep. Încă mai am creierii împachetaţi. Staţi aşa, să beau o gură de apă. Aşa. Bun. Deci. Dragii mei, dacă vreţi să vedeţi un film care să vă dea peste cap, care să vă ameţească în aşa hal încât să nu mai ştiţi ce şi cum, vă recomand cu mare căldură filmul „Predestination„. Cum ar spune unii critici de subsol, un film din categoria mindfuck. (Un film care-ţi fute creierii, scuzaţi franceza)

Ăsta este „Predestination„. Dar nu aşa, pentru minţi liniştite. Nu vai. Mai ţineţi minte „Inception”? Un film pe care unii l-ar fi catalogat ca şi un mindfuck-movie. Ei bine, acum când mă gândesc la el, îmi vine să râd. Ce „Inception” mă nene?! L-a băgat la pitici „Predestination„. Nu, de fapt nu l-a băgat la pitici. L-a desfiinţat de tot. Inception este un film de văzut duminica la iarbă verde. Cu copii. Şi căţelul. E un film uşurel, de pierdut timpul.

Hai să vă spun despre „Predestination”. Iar cei dintre voi, care vreţi să-l vedeţi, vă rog frumos să mă scuzaţi, dar o să povestesc un pic din el. Predestination, este genul ăla de film, care te ţine lipit de scaun până la sfârşit, iar când se termină, ţi se pare că stai în cap pe scaun. Sau scaunul îţi stă în cap. Ceva. Nu ştiu cine a scris scenariul, cine a compus cast-ul, cine a regizat, nu ştiu cine şi de ce, sau cine m-a supus la filmul ăsta, dar nu îmi pare rău. Dacă sunteţi în stare să vă aruncaţi creierii în jurul unui paradox, atunci filmul ăsta este PERFECT pentru voi! Fiţi atenţi.

Biroul. Există o organizaţie secretă, un fel de FBI, CIA, NASA ceva, care face salturi în timp şi care se ocupă cu nişte ajustări. Călătorii în timp. De genul: trimite nişte oameni în trecut, să oprească nişte fatalităţi ca să se întâmple. Sau ca să remedieze anumite chestii. În general rele. Cred că înţelegeţi până aici. Au fost zeci de filme pe tema asta. (vezi The Adjustment Bureau)
Agentul. Un domn agent, călător în timp, se întoarce în timp (doh) încercând să găsească un terorist care punea bombe prin New York. Şi evident să-l oprească. O să-l numim „agentul” ca să nu confundăm personajele.
Acţiunea. Bun. Agentul face un salt, înapoi în timp. Ca şi acoperire, lucrează într-un bar din timpurile respective. Într-o seară, în barul în care lucra el, apare un alt domn, cam cătrănit. Din vorbă în vorbă, din pahar în pahar, cei doi ajung să-şi povestească nişte chestii. Domnul cătrănit, ajunge să-şi povestească viaţa către barmanul/agentul nostru. Şi ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, numai fiţi atenţi.
Domnul. Omul nostru, fusese jumătate de viaţă, femeie. Pam-pam. A fost crescută într-un orfelinat şi toată viaţa ei, a ştiut că este mai specială. Adică, nu era ca alte fete. Era mai băieţoasă, foarte inteligentă, foarte motivată. La un moment dat în viaţa ei, deşi îşi jurase că nu o s-o facă, fata noastră s-a îndrăgostit. Atât de tare, încât a rămas însărcinată cu individul respectiv. Numai că individul respectiv, a dispărut din peisaj, la fel de repede precum a apărut. Şi uite-aşa, fata noastră, însărcinată, se găseşte în poziţia de a fi mamă-singură. Toată viaţa ei şi motivaţia, s-au dus dracului. Dintr-una într-alta, ajungem şi la momentul naşterii copilului ei. O fetiţă frumoasă şi sănătoasă, spun medicii. Numai că, după naştere, chirurgul care a operat cezariana, îi trânteşte nişte veşti oribile. Domnişoara noastră, mamă în devenire, avea organe sexuale atât de femeie cât şi de bărbat. Mai mult de atât, în urma unor complicaţii, doctorii au fost nevoiţi să o lase fără cele femeieşti. Drept urmare, avea să fie bărbat de acum înainte. Şi uite aşa, fata noastră se transformă în bărbatul nostru. Domnul cătrănit. Şi toată viaţa ei se transformă într-un mare calvar. Tratată ca o ciudăţenie, viaţa ei nu avea să devină deloc uşoară. Pe lângă toate ăstea, cât timp a fost în spital pentru operaţiile de shimbare a organelor sexuale, cineva, nu ştim cine, i-a furat copilul! Aşadar, tânăra noastră domnişoară, proaspăt îndrăgostită, devine brusc bărbat, naşte şi îşi mai pierde şi copilul. Ăsta ghinion domn’ preşedinte Iohannis!

Aţi înţeles ceva până aici? Ok. Să continuăm atunci.

Agentul, mişcat de povestea ei/lui, îi oferă şansa să se răzbune pe individul care a lăsat-o gravidă şi care a dispărut ca un mişel în noapte. Îi spune că se poate întoarce în timp şi dacă vrea, poate să-l omoare pe nemernic. Domnul nostru cătrănit, acceptă oportunitatea şi uite aşa ne mai ducem încă o dată înapoi în timp, exact în momentul în care domnul nostru cătrănit, încă domnişoară inteligentă şi motivată, ar trebui să-l întâlnească pe mişelul care a lăsat-o însărcinată. Aşa. Pac-pac, înapoi în timp, exact în seara în care s-au întâlnit. Domnul nostru cătrănit asteaptă pe nişte holuri, să dea ochii cu mişelul respectiv. Dar nu ştiu cum se face, că versiunea femeiească a lui, se loveşte de el. Şi din vorbă în vorbă, ajung să se cunoască. Ba mai mult se îndrăgostesc!
Aţi înţeleeeees ceva? Hahaha! Carevasăzică. Mişelul de care s-a îndrăgostit ea cât era tânără domnişoară, era de fapt tot ea. El. Sau ceva. Şi uite aşa, a rămas însărcinată, cu ea. El. Sau ceva.

Pe lângă toate ăstea, dacă mai ţineţi minte, cineva i-a furat copilul din maternitate, după naştere. Ghici ce?! Agentul i-a furat copilul! Fetiţa aia frumoasă şi sănătoasă. Şi a făcut încă un salt în timp şi a lăsat-o la un orfelinat! Mai trebuie să vă reamintesc unde crescuse el/ea? Da! Domnul cătrănit, a avut un copil cu versiunea mai tânără şi femeiască a lui. Copil care era.. tot el. Ea. Ceva.

Gata. Nu vă mai povestesc că deja mă doare capul. Din nou. După cum spuneam la început. Filmul este fantastic de bun. Şi toată complicăciunea asta nu se opreşte aici. Ce v-am povestit eu, este doar aşa, o mică parte. Vi-l recomand, pentru toţi voi, ăştia pasionaţi de mindfuck. E de nota zece! Parol!

Dacă aveţi chef şi sunteţi în stare să vă înfăşuraţi creierii în jurul unui paradox perfect, vă recomand Predestination! Eu o să-mi bag un mix de chill-out în boxe, pentru că am nevoie de relaxare. La creier. Seară faină vă doresc!