Bună dimineaţa! M-am trezit, aşa, romantic. Cu gândul la ghiocei, albăstrele, floricele pe câmpii. Ce să mai, luna asta e cea mai frumoasă dintre toate. Parcă şi simţi cum începe viaţa, din nou. Am deschis geamul larg, ca să trag o gură din aerul ăsta de primăvară. Dar cred că l-am deschis prea mult, pentru că exact în momentul în care am inspirat din bunătate, mi-au dat două lacrimi. Şi mi-au îngheţat instant pe faţă. Băi nene, tare mai e aerul ăsta de primăvară!

Iar cu moda asta, nici nu mai vorbesc. Când eram eu mititel, primăvara se-mbrăca în multe culori, mai ales ălea vii. Acum e îmbrăcată toată-n alb. Nu înţeleg. Slabă, urâtă, îmbrăcată nasol şi rece cu toată lumea. Zici că a picat direct din Fashion TV ăla.

Alo, doamna primăvară, păi ce facem? Tocmai ce-am ascuns bocancii prin dulap, acum trebuie să-i scot iar? I-am ameţit de tot.

Eh, ce să mai. Primăvara-i primăvară. Mă duc să culeg un bucheţel de ţurţuri de la balcon. Poate fac şi-un om de.. primăvară. Deşi, parcă aş folosi morcovul ăla la o supă. Ah şi mai târziu, sigur o să merg să mă tăvălesc puţin prin.. primăvară. Să termine ăştia de dat cu, curăţenia de primăvară, pe străzi.