Astăzi o să fac o polologhie, despre filme. Subiectul pe care vreau să-l acopăr este imens, dar eu o să apuc doar vreo trei, dintre multele ideei şi am să le arunc pe această hârtie virtuală. Aşa că, dacă nu ai timp de citit, sau nu ştii să citeşti, nu te apuca. Restul, luaţi-vă o cafeluţă şi citeală plăcută. Durează 9 minute, să citeşti tot. Haha. Aşa, să încep cu începutul.

Realitatea. De când lumea şi pământul, filmele au influenţat viitorul. Şi nu poţi să îmi spui că nu este aşa. Pun pariu că, fără să vrei, la un moment dat, te-ai gândit şi tu la asta. Mai pe scurt, filmul construieşte viitorul, realitatea ce va urma. Exemple:

– Star Trek a inventat camera web, comanda vocală, telefonul cu touch screen, televizoarele şi monitoarele super-mari şi bănuiesc că, dacă vreun nene de-ăsta cu prea multă materie cenuşie va inventa un aparat de teleportat, tot acestui film putem să-i atribuim meritele.
– Filmele cu roboţi, au inventat tot ce înseamnă aparatură casnică. Ba mai mult, ceea ce acum câţiva ani, era un robot într-un film, astăzi este o realitate, pe undeva pe la chinezi, gata de intrat pe banda de producţie şi la vânzare în toată lumea.
– Până şi filmele de dragoste, au reinventat dragostea. Au venit cu cereri în căsătorie inedite, cu declaraţii siropoase, cu metode de drăgosteală ce nu mai fuseseră aplicate.
– Partea rea însă, este că realitatea noastră se modelează prea mult după filme. Şi dacă lucrurile bune au prins viaţă datorită filmelor, printre ele s-au strecurat şi lucrurile rele. Vezi criminali, terorişti, tot felul de droguri, trafic şi alte cele.
– Dacă realitatea noastră s-a conturat cumva spre bine, din cauza filmelor, ea a preluat şi partea întunecată a lor. Realitatea este că, nişte oameni cu foarte multă imaginaţie, produc nişte filme, iar nişte unii, buni sau răi, le pun în aplicare.
– Nea Mărin Miliardarul, a inventat oltenii simpatici, dârzi, harnici şi cu multe poveşti de spus. Haha. Glumesc oltenaşilor. Să nu vă apuce pandaliile.

Realitatea este că, filmele influenţează realitatea şi nu invers!

Filmele. Până nu de mult, cele mai tari filme de pe planetă, erau filmele cu eroi. Nu de genul Captain Planet. De genul Rambo. Filmele erau construite în jurul eroismului. Nişte neni răi, făceau ceva rău, dar exista undeva un băiat, care putea salva toată situaţia. Pot să jur că a existat o perioadă în care toate filmele aveau în titlu ceva cu „teroare”. Teroare în avion. Teroare în apă. Teroare în oraş. Teroare la munte. Teroare la mare. Etcetera. Mă rog, ăstea erau traducerile românizate. În mare, de pe la ProTv. Haha. Hai să revin, că mă duc pe arătură.

Filmele, pe lângă lucrurile bune, au reinventat şi răul, pentru că asta vreau să dezbat. Au reinventat criminalii, teroriştii, ocultiştii, manipulatorii şi altele. Exemple:

– Teroriştii au învăţat din filme cum să îi lovească pe americani, acolo unde îi doare mai tare. În mândrie şi în familie. Da, da. Din filme. Chiar Osama recunoştea pe undeva, prin nu ştiu ce filmare, că toate ideile pe care le-a avut, au venit în urma vizionării unor filme.
– Criminalii s-au reinventat din cauza filmelor. Au descoperit noi căi prin care să ucidă, fără să fie prinşi. Să răpească fără să îi vadă lumea. Să chinuie şi să tortureze, fără să fie auziţi.
– Hoţii au învăţat să fure cu cap. Dacă există vreun jaf de care n-aţi auzit încă, nu trebuie să vă faceţi griji. El a fost executat întocmai ca într-un film ce a rulat odată la cinematograf. Şi vă pot garanta că există.
– Manipulatorii au învăţat din filme, că nu trebuie să fi deştept ca să controlezi o masă de oameni, ci doar să fi legal. Vezi Uniunea Europeană, care ne face sclavi, pe zi ce trece. Organizaţii, companii, uniuni, internaţionale, guverne, au la bază reguli de manipulare învăţate din filme! Regulile de manipulare, se numesc astăzi democraţie. Iar ele au fost inventate de un scriitoraş, de pe la Hollywood.

Hollywood-ul. Acum după ce ai citit toată polologhia, am să îţi explic şi de unde vin.

Acum câţiva ani, după ce teroriştii au lovit America, am avut nişte întrebări în sinea mea. Mă gândeam atunci, cum toate nenorocirile ălea ce se întâmplaseră, le mai văzusem într-o formă sau alta, în nişte filme. Pe la ştiri, auzeam de tot felul de crime, de tot felul de nenorociri şi rele, pe care fără nici o urmă de modestie, mi le aduceam aminte din filme! Pe urmă au venit războaiele. Şi media îi prezenta pe soldaţii care participau la campanii. Indiferent că erau americani sau europeni, soldaţii erau nişte maşini. Erau roboţi pregătiţi să omoare. Desigur, erau tot oameni, dar toată tehnica şi tot ce puseseră armatele la bătaie, era de ordinul SF-ului. Arme care trag după colţ. Ochelari care fac noaptea, zi. Roboţi, tunuri, arme teleghidate. Avioane care nu apar pe radar. Invizibilitate! Totul era aproape de neimaginat, până atunci. Ah, ba nu, stai aşa, că le mai văzusem în nişte filme. După războaie, a început democraţia. Pardon, chestia asta. Marile uniuni. Marile manipulări. Începutul a ceea ce va fi sclavia modernă. Pe care o trăim, chiar în clipa asta.

Mă şi uite aşa, stăteam eu ca ardeleanul într-o zi, acum mulţi ani şi mă gândeam. Mă, dacă eu văd treburile ăstea şi văd cum filmul influenţează realitatea, cum filmele conduc nu numai la bine, dar şi la rău, oare ăştia de la Hollywood sunt idioţi? De ce se promovează în continuare filmele care se pot transpune în realitate? Şi mai ales de ce promovează ei filme cu corespondent spre partea întunecată a umanităţii? (pune tu un citat Jedi aici, cu the dark side)

Asta a fost acum câţiva ani. 5 poate 6. De vreo jumătate de an încoace, cred că undeva pe la Hollywood, cineva mi-a ascultat întrebările. Sau au pus siguranţa, înaintea lăcomiei pentru bani. Drept urmare, în ultima perioadă, am văzut filme care aveau mai mulţi eroi, nu doar unul. Şi foarte, dar foarte multe filme, care nu se pot lega de realitate! Ba mai mult, încep să cred că Hollywood-ul face campanie pe poveşti. Cum aşa? Păi simplu.
– Albă ca zăpada. Film de grozăvenie.
– Scufiţa roşie. Film de grozăvenie.
– Hansel şi Gretel. Vânători de vrăjitoare. Film de grozăvenie.
– Marele Oz. Film de semi-grozăvenie.
– Etcetera.

Plus filmele cu super eroi, care n-au nici o şansă să se apropie de realitate. De genul.
– Superman
– Spiderman
– Iron Man
– Băsescu man.
– Etcetera.

Acum vă spun sincer. Mi-e dor de un cap de terorist, împuşcat de un Rambo local. Şi deşi mă bucur că Hollywood-ul nu mai învaţă oamenii răi să facă şi mai mult rău, parcă tot ar mai trebui umblat un pic acolo, la rotiţa imaginaţiei comune. Adică, până când o să mai transformăm poveştiile în filme de acţiune sau de groază. Rămânem fără poveşti Hollywoodule!

No. Ideea principală era.. nu o mai ştiu. După cum spuneam la început, subiectul se poate discuta zile întregi. Nu numai de către regizori şi scriitori. Dar şi de către cei care sunt alimentaţi la neuron, cu filme. Privitorii cum ar veni.

Hollywoodule, ne-am cam săturat de filme scoase din poveşti. Dă-ne ceva în care să credem. În care să ne mai putem transpune. Umblă puţin la departamentul de scriitori şi mai aruncaţi pe piaţă şi altceva. Mai mult decât drame de familie şi comedii în trei serii. Ne e dor de nişte aventură, de nişte oameni care să ne dea speranţă. De nişte eroi, ca noi!

[Post Scriptum.] Asta e doar pentru un prieten de-al meu, care este mare fan Bollywood. În caz că nu ştiţi, cel mai mare parc producător de filme din lume, indian. Mai mare chiar decât tăticul lui american.

Nu frate, teroriştii nu se uită la filme indiene, coreene, chinezeşti, vietnameze! Chiar dacă sunt ele de acţiune şi au acelaşi tip de efecte, roboţi, maşinării şi eroi. Nu se uită dintr-un singur considerent. E cam greu să mergi cu o bombă legată de tine, să te kamikazezi, cântând şi dansând. Înţelegi?

Anunţa-i pe ăia trei ninjălăi din spatele tău, că au liber pe astăzi. Haha.

No, cam atât pentru azi. Mi-aş dori să văd nişte filme care să se mai apropie de realitate. Să ne mai inspire. Şi chiar aş dori ca poveştile să rămână poveşti, ca să am ce să-i citesc viitorului meu copil, fără să îmi spună că a văzut deja filmul şi că e speriat.