Bună seara. Pentru pasionații (și amatorii) de filme science fiction, dar nu numai, încerc astăzi o recomandare de zile mari. Sau, mă rog, aproape de zile mari. Și nou-nouț ca un covrig de la brutărie. O nouă producție, sper eu de succes, de la Netflix.

Anon (2018)

Cu un Clive Owen care se mulează perfect pe rol și o Amanda Seyfried a cărei mimică facială e perfectă pentru personajul interpretat, Anon (2018) prezintă o utopie care e mai mult probabilă decât improbabilă, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Într-o lume în care toți cetățenii sunt virtual interconectați și în care intimitatea personală nu este decât o definiție, un hacker priceput șterge amintiri ale unor cetățeni, care le vor șterse. Din diferite motive. Ilegalități, înșelătorii, droguri, etcetera.

Problema apare atunci când „clienții” hackerului încep să fie uciși. Moment în care detectivul Sal Frieland (Clive Owen) intră pe fir și investigând crimele descoperă și hackingul. Care până la acest moment se credea a fi imposibil. Interconectarea între oameni fiind un sistem impenetrabil.

Cum se desfășoară acțiunea, care este deznodământul, vă las pe voi să descoperiți. Mie unul, mi-a plăcut.

Filmul are o oră și jumate, deci nu e greu (după cum ziceam). Cinematografia este destul de bunicică, abundă de gri-ul ăla al unui viitor utopic. Povestea se înscrie în spectrul mister/polițist.

Chiar dacă pe alocuri pare destul de liniar și un pic ușurel, filmul aruncă o întrebare asupra direcției spre care ne îndreptăm. Și te face să te gândești dacă mai avem cumva intimitate sau spațiu personal, (chiar acum, în vremea noastră) care să nu poată fi accesat de orice curios cu câteva cunoștințe informatice.

Așa cum vă spuneam, o utopie destul de probabilă.

Și vă las și cu o replică de final, care mi-a plăcut tare mult:

„Nu e vorba că am ceva de ascuns. Ci că nu am nimic ce aș vrea să arăt.”

Gata. Cam atât. Vizionare plăcută!

Link-ul de pe IMDb: https://www.imdb.com/title/tt5397194/

Și trailer-ul: