Of. Că obosit mai sunt. Tare ciudată săptămâna asta. Ăştia protestează peste tot. Unde te uiţi, toţi sunt în febra protestelor. La birou, pe stradă, în taxiu, în bar, la toaletă, toată lumea e protestatară. Jos Băselu! Sau ceva. Şi eu nu mai pot de-atâta muncă. Cred că am să fac „muncită cronică”, sau ceva, vreo boală de muncă. Aş vrea să protestez şi eu pentru ceva. Dar n-am timp şi nici pentru ce.

Ah, mi-am adus aminte. Mi-au plăcut doua maxime, ce şi le-au pus ăştia pe pancarte la miting, protest, revoluţie, sau ce e gălăgia asta. 1. Băsescule! Da-ţi-vă demisia! Ne asumăm noi răspunderea! Haha, tare sau ce? Şi numărul 2. Suntem 500.000. Ne-a numărat Roberta Anastase! Haha! Şi mai zici ca românul n-are umor.

Una peste alta însă, eu tot obosit sunt. Şi ăştia mă obosesc şi mai tare. Eu stau şi mă întreb, cum de au ăştia atâta timp de proteste. Adică, înţeleg situaţia. Hai să ne unim, să producem o schimbare. Ok. Scopul şi acţiunea, sunt foarte interesante. Le pot cataloga nobile. Nu sunt de acord cu ele, din varii motive pe care mi-e lene sa le înşir din nou, însă, simpatizez cu situaţia şi cei care o produc.

Dar! Şi ăsta e un mare DAR. Măi oameni buni. Voi nu aveţi locuri de muncă la care vă duceţi dimineaţa? Nu aveţi case la care să fugiţi seara? Neveste de iubit. Haine de călcat. Mâncare de făcut? Copii de îngrijit? Ceva. Mă gândesc şi eu, ca badea de stă în vârful dealului şi numără oile.

Şi acum precis o să apară persoane din ăstea mega-populisto-deştepte-naţionalisto-unitare, care o să mă întrebe sau o să spună: „Bă, din cauza ta nu se schimbă nimic. Că nu ieşi şi tu cu noi în piaţă. Să protestăm. De ce nu eşti cu noi?!” Şi răspunsul meu o sa fie : „Bă. Prefer să muncesc de la 5 la 22, ca să am bani. Să nu ies în piaţă ca voi.” Asta ca să nu se trezească vreunul înaintea mea. Haha.

Pfuai ce obosit sunt. Mă doare neuronul. Vă doresc o seară/zi mega faină.