La început, a fost generaţia „Dacă dragoste nu e, nimic nu e„. Un fel de flower-power autentic şi românesc. Scurtă perioadă ce e drept, însa savuroasă. Era exact după revoluţie, şi mulţi tineri se confruntau cu alegerea unui trend. Părul lung, chitara, şi serile lungi prin parc, parcă aveau altă savoare, prin mijlocul anilor ’90.

Însă perioada a fost fadă, şi s-a trecut repede la generaţia Depeche Mode. Pantaloni largi şi bocanci, care tropăiau în capul vecinilor de dedesubt, pe la orice chef din acea perioadă. Toţi tinerii aveau în cap doar Personal Jesus, şi revolta interioară specifică adolescenţei.

Generaţia Depeche Mode s-a bătut foarte repede cu generaţia Beverly Hills (90210). Generaţie în care, baieţii, ori erau rebeli gen Dylan, ori aveau perciunii drepţi şi atitudine de Brandon. Fetele la rândul lor, se confundau foarte repede cu Brenda, sau erau blonde ca (scuzaţi cacofonia) Kelly. A fost generaţia care a adoptat cel mai mult o imagine. Fetele purtau iegări (nu ştiu cum se scrie corect), şi tricouri cu umeri goi, freze deranjate şi mestecau gumă. Iar baieţii erau obligatoriu îmbrăcaţi în blugi şi adidaşi, cu limba scoasă, şi tricou lung, peste curea, deasupra căruia era deasemenea obligatorie, cămaşa cu patraţele. Era un fel de adolescenţă a trendurilor, şi a generaţiilor.

Din generaţia Beverly Hills, s-a trecut pentru o scurtă perioadă în generaţia B.U.G. Mafia. Unde baieţii erau neapărat hip-hoperi, şi atitudinea era una rebelă spre extremistă. Cămăşile lungi peste pantaloni largi, poate şi cu turul mai jos, erau moda de generaţie. Ici-colo mai vedeai şi câte-o geacă de piele. Ha, ce tot vorbesc. Cine n-a avut geacă de piele, era un praf. Un pic aplecaţi de spate, spre cocoşaţi, baieţii alegeau acum frizurile scurte, de tip Soldat Universal. Fetele plângeau după Van Damme şi se îmbrăcau precum Madonna. Atitudinea s-a schimbat bineînţeles, odata cu generaţia. Baieţii erau duri, fetele aveau fiţe. Adică, nu mai mergea doar imaginea, trebuia şi atitudine. Generaţia în discuţie, a fost cea mai prăpăstioasa. Vorba unuia, ori erai golan, ori nu mai erai. Printre rânduri, bătăi de strada şi golăneala, lumea s-a schimbat un pic.

S-a trecut la generaţia Pro (şti şi câştigi). În care tinerii se vedeau milionari, făcuţi de mânuţele ălea două a lui Călinescu, sau cel puţin printr-o emisiune aranjată de-a lui Mihai Calin. Dar ăsta era doar începutul. Generaţia Pro, a învăţat să meargă la concerte. Generaţia Pro a „inventat” sărbători, şi s-a americănizat. Pe scurt, tinerii români au început să scoată nasul peste graniţe. Au văzut cum se manifestă alte generaţii, şi au adoptat tot ce se putea. Valentines Day, Halloween, mega concerte, Michael Jackson, şi AC/DC. Generaţia Pro, s-a fracţionat însă. S-a împărţit în tabere, s-a pus pe ziduri de muzică, sau de imagine. Ori erai rocker, ori erai raper. Ori erai fata de fiţe, ori erai din grupul de rebele. Ori erai sportiv, ori erai golan. Generaţia Pro, a fost prima generaţie care a folosit internetul, dar şi prima care a piratat internetul. Restul s-a transmis de la generaţie la generaţie. Generaţia Pro, aşa cum spuneam, s-a fracţionat, pentru că a început să primească din ce în ce mai multă informaţie de afară. Cultura tinerilor s-a largit, s-a diversificat, s-a atribuit, s-a adoptat. Putem să spunem că, generaţia Pro, a fost cea mai „colorată”.

(Dă-i pe pagina următoare, pentru continuare)