Gata. M-am gândit. Mă apuc de studiat inventica. Adică, nu. Mă apuc să inventez ceva. Direct. Şi am o idee suuuuper. Fiţi atenţi. Zgomot de tobe. Bada bum bada bum tsss!

O să inventez un spray anti-inflamator!

Ştiu, ştiu. O să spuneţi că sunt deja un miliard de pastile şi spray-uri anti-inflamatorii. Dar, ca ăsta nu-i. Vă garantez.

Ăsta o să fie un spray anti-inflamator doar pentru internauţi. Pam-pam. Nu ştiu cum o să se numească. Probabil, Anti-Flamă, Flambuccin, VeVeVe Chill, Flamoxacilină, Nervocalmin, habar n-am. O să găsesc eu un nume. În fine.

Ce-o să facă acest spray?! Deci, fiţi atenţi. Să spunem că ajungi la serviciu, la ora 9. Ca orice român. Îţi faci cafeaua, mergi la o ţigară, stai de vorbă cu colegii vreo juma’ de oră. Ca orice român. Te pui la birou şi trebuie să mai pierzi vreo oră aiurea. Ca orice român. Ce să faci, ce să faci. Normal, ca orice român, intri pe internet.

Aici, din pagină în pagină, din Facebook în Facebook, afli cu stupoare că una, franţuzoaică, i-a spus alteia, româncă, că e ţigancă. Ceva de genul: Mă bate ţiganca asta la tenis. Ipotetic, evident. Că nu se întâmplă aşa ceva. Spunem aşa, de dragul exerciţiului.

Bun. După ce vezi/citeşti tu aceste ştiri, nu te apuci să verifici, că e pierdere de timp. Dar simţi aşa cum te ia cu nervi şi ţi se urcă tensiunea la cap. Şi de nervi şi supărare, te-apuci să intri pe pagini de Facebook şi să scrii tot ce-ţi vine la degete, la adresa franţuzoaicei. Băi, dar ştii cum?! Cu nerv, cu înjurat, cu bătut tare cu degetele în tastatură, scrâşnit de dinţi, cu tot tacâmul. Sunt sigur că cunoşti sentimentul.

No, pe la jumătatea scrisului, îţi dai şi tu seama că eşti nervos. Şi îţi vin în cap întrebări. Bă, să postez?! Să nu postez?! Da, bă, dar uite ce i-a zis fetei!! Şi iar te-apucă nervii.

Ei. În momentul ăsta, iei spray-ul, care e pus strategic în faţa monitorului (sau pe lângă), dai un pic pe tine, fâs-fâs… şi gata, îţi trec toţi nervii. Plus că, brusc şi dintr-o dată devii impasibil. Se stinge tot în tine. Devii mai zen decât ăla care a inventat zen-ul.

Te ridici frumos de la birou, ieşi la o ţigară, unde colegii discută topicurile zilei, înflăcăraţi.

– Bă, ai văzut ce i-a zis franţuzoaica? A făcut-o ţigancă…
– Aşa, şi?…
– Da, bă, dar cu imigranţii. Vin imigranţii, n-ai văzut ce scrie?
– Aşa, şi?…
– Pe-aia cu bogaţii care-şi ascund banii, ai citit-o?! Nenorociţii…
– Aşa, şi?…

Şi uite-aşa, seara când ajungi acasă, eşti mult mai liniştit. Ai timp să vezi un film, să citeşti o carte, să asculţi o muzică, să bei un păhăruţ, ce vrei tu. Şi cel mai important, nu te mai faci de căcat pe internet.

Ce să mai, practic, viaţa ta o să devină mai senină. Zi şi tu, nu merită inventat?! Hai că mă apuc de lucru. Nu ştiu dacă o să reuşesc, că n-am studii de specialitate decât în consumul de spray-uri. Şi ălea, odorizante. Dar eu mă apuc.

Ah, să nu uit. Nu sunt teritorial. Dacă e pe-aici vreunul care ştie cum se poate face mai repede, haideţi să-l facem. Că e cerere pe piaţă, ceva de speriat. Facem şi ceva bănuţi. Nu ştiu dacă o să-i întrecem la averi pe ăia din clanul Rothschild, dar o să ne apropiem clar.

Săru-mână, bună ziua, să trăiţi.