Interesantă duminică am avut. Un fel de trifecta de toate culorile. A fost cu dragobeți, cu protest, cu Oscar, ce să mai, cu de toate. Acum, despre primele două n-o să povestesc. În primul rând pentru că mare parte dintre noi am participat la ele. Și-n al doilea rând pentru că, vorba aia, ce se-ntâmplă în Vegas, rămâne în Vegas.

Așa. Deci, e clar, nu-i așa?! vorbim despre Oscar. Decernarea premiilor Oscar, 2019, festivitate care s-a închis acum câteva minute.

Înainte să ne-aruncăm cu capul în problemă însă, țin să fac o remarcă, oarecum personală. Anul ăsta, la a 91-a ediție deja, chiar am avut un pastel întreg privind filmele nominalizate. Am avut comedie, drame, acțiune, istorice, politice și chiar filme cu super eroi. Din nou, cu de toate.

Și tot o părere personală. Dintre toți actorii care au fost nominalizați la Oscar pentru rolurile principale și cele secundare, trebuie să spun că, oricât de mult l-am plăcut pe Rami Malek pentru rolul din Bohemian Rhapsody, pe Christian Bale trebuie să-l pun pe altă scară valorică. Cu câteva trepte mai sus decât restul actorilor.

Serios, omul ăsta a reinventat sintagma ”actor cameleonic”. Îi bagă pe toți la clasa pregătitoare. Pur și simplu. Și dacă nu mă credeți, în afară de rolul pe care l-a făcut în Vice, să ne mai aducem aminte și de The Machinist, The Fighter (pentru care a și luat un Oscar), American Psycho sau American Hustle. Omul redefinește noțiunea de transformare, pur și simplu. Nici cu Viggo Mortensen nu mi-a fost rușine anul ăsta, vezi Green Book, dar Christian Bale este absolut inegalabil.

O altă chestie care merită menționată, filmul Roma. Care a deschis niște uși care nu mai fuseseră deschise până acum. Film produs de Netflix, dușmanul așa-zis al cinematografiei pe ecran mare, film mexican la categoria principală, dar și la categoria film străin, 10 nominalizări. Și peste toate, nominalizare la cea mai bună actriță în rol principal, pentru o actriță care a jucat în exact un singur film. Roma.
Excepțional. Nu uităm însă că filmul a ieșit din mâinile capabile ale lui Alfonso Cuarón. Care mai are 2 Oscaruri pe centură, pentru filmul Gravity. Și mai deține un record, fiind primul spaniol/mexican care a câștigat Oscarul pentru regie.

Așa. Să trecem mai departe. Oscar. 2019.

Pe covorul roșu s-au perindat o grămadă de vedete, mai noi și mai vechi și o să încep tot tortul ăsta, direct cu ambalajul.

Și la Oscar, ca și la Globurile de anul ăsta, am văzut din nou foarte multă culoare.
Doamnele și domnișoarele îmbrăcate colorat, bărbații din nou într-o notă alb-negru sau cel puțin în nuanțe mai serioase. Alb, negru, albastru ici-colo și un pic de verde. Adam Lambert mi s-a părut interesant. Iar Chadwick Boseman (Black Panther) din nou cu un sacou cu motive tribale, luat probabil din Wakanda.
Și pentru că vorbim despre domni, Sam Rockwell și-a făcut apariția cu o frizură foarte interesantă. Chel cu cărare pe dreapta. Interesant. Ai fi zis că s-a tuns singur. Ah și Mahershala Ali care a venit cu o căciulă în cap, cred că luată de la vreo stână din Ardeal.
Momoa a venit însoțit, de soție, îmbrăcați în niște culori care mie-mi scapă, așa. Un pic extravagant, dar nu ieșit din norme. Bradley Cooper a venit îmbrăcat ca de nuntă, cu brâu, dungă la pantaloni. Ce să mai, elegant, acceptabil, cât de cât.

Revenind la doamne și la ținutele prezente pe covorul roșu, prima care mi-a atras atenția, Helen Mirren, pe care o iubesc. Care era îmbrăcată într-o rochiță roz și care o întinerea cu cel puțin 15 ani. Mă rog, asta și din cauză că radia.
S-a purtat mult auriu, galben, roz și culori vesele. Dar și ceva argintiu, albastru metalic, de-ăstea. Glenn Close a apărut îmbrăcată în Oscar, direct. Aurită din cap până-n picioare. Jennifer Lopez a venit îmbrăcată cu oglinda. O rochie, cumva, așa, cum erau globurile ălea disco, home-made. De spărgeai 3 oglinzi ca să le faci. Lady Gaga a venit îmbrăcată cu o rochie cu mânere. Arăta drăguță, așa, dar nu înțeleg ce erau chestiile ălea pe șolduri.
Melissa McCarthy a venit îmbrăcată-n alb negru. Cu o ținută cel puțin interesantă, pentru o femeie cu greutate (pun intended). Regina King într-o rochie albă care-i punea în evidență formele. Total de așteptat, am mai zis-o de atâtea ori, oamenii de culoare arată super în alb.
Amy Adams a venit îmbrăcată cu o rochie de ziceai că-i sirenă. Iar în cealaltă parte se afla Emma Stone, care era îmbrăcată cu o rochie de ziceai că-i șarpe.

Cam atât cu îmbrăcămintea.

Show-ul a început grandios, cu un recital Queen și Adam Lambert. Iar la momente artistice au mai bifat cu prezența și Bradley Cooper cu Lady Gaga (evident), Jennifer Hudson (de care nu mai scăpăm, băi, frate), Bette Midler, David Rawlings și alții.

– Prezentările și decernarea premiilor au început amuzant, cu Tina Fey, Amy Poehler și Maya Rudolph, care au umplut scena cu umor și câteva săgeți îndreptate către Netflix.
– Jason Momoa și Helen Mirren au făcut un cuplu tare drăguț pe scenă. Așa, el ditamai omul, ea o fărâmă de femeie, îmbrăcată-n roz.
– Melissa McCarthy și Brian Tyree Henry au apărut pe scenă îmbrăcați ca pălărierul nebun combinat cu regina Angliei.
– J. Lo a venit la prezentare alături de Captain America. Ăsta, Chris Evans. Curăței, liniștiți, eleganți, disco.
– Emilia Clarke a prezentat-o pe Jennifer Hudson, care a recitat o melodie. Am așteptat un ”dracarys” după discurs, sau după melodie, dar n-a fost să fie.
– Javier Bardem a prezentat decernarea celui mai bun film străin, alături de Angela Bassett. Și a vorbit doar în spaniolă (preventiv și până la urmă justificat).
– Michael Key a coborât din tavan, cu umbrela. Ca să prezinte o piesă din Mary Poppins Returns, interpretată de Bette Midler.
– Charlize Theron a apărut pe scenă cu agentul 007, Daniel Craig. Agentul îmbrăcat în alb-negru, Charlize, de ziceai că a ieșit din rolul vrăjitoarei.
– Samuel L. Jackson nu s-a dezis de la felul lui de-a fi, nu trebuie să dezvolt, și a înmânat premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat.
– Barbra Streisand, care nu mai îmbătrânește o secundă, a făcut o pledoarie scurtă pentru BlacKkKlansman.
– Iar Julia Roberts, frumoasă ca-ntotdeauna, a închis lista premianților, cu premiul pentru cel mai bun film.

Lucrul care a lipsit cu desăvârșire însă, deși a fost anunțat, prezența unui host. Chestie care s-a simțit. Și din cauza căreia mi s-a făcut și mai tare dor de Ricky Gervais, care era sarea și piperul la Globuri și care n-ar fi stricat și la Oscar.
Au fost și ceva momente amuzante, presărate pe întreaga perioadă a show-ului, discursuri serioase, mai emoționante, mai amuzante, mai politice, mai anti-sistem. Am avut de toate.

Și-acum să trecem la premii.

Cel mai mare încasator Bohemian Rhapsody, urmat îndeaproape de Green Book, Roma și (surpriză!) Black Panther. Marele pierzător al ediției, în mod așteptat (sau nu?!), A Star is Born.

Cel mai bun film: Green Book (2018)

Cel mai bun actor într-un rol principal: Rami Malek – pentru rolul din Bohemian Rhapsody (2018)
Cea mai bună actriță într-un rol principal: Olivia Colman – pentru rolul din The Favourite (2018)

Cel mai bun regizor: Alfonso Cuarón – Roma (2018)

Cea mai bună actriță în rol secundar: Regina King – pentru rolul din If Beale Street Could Talk (2018)
Cel mai bun actor în rol secundar: Mahershala Ali – pentru rolul din Green Book (2018)

Cel mai bun film într-o limbă străină: Roma (2018)
Cel mai bun film animat (lungmetraj): Spider-Man: Into the Spider-Verse (2018)
Cel mai bun film animat (short): Bao (2018)
Cel mai bun film documentar (lungmetraj): Free Solo (2018)
Cel mai bun film documentar (short): Period. End of Sentence. (2018)
Cel mai bun film live action (short): Skin (2018)

Cel mai bun scenariu original: Green Book – Nick Vallelonga, Brian Currie, Peter Farrelly
Cel mai bun scenariu adaptat: BlacKkKlansman – Charlie Wachtel, David Rabinowitz, Kevin Willmott, Spike Lee

Cea mai bună cinematografie: Alfonso Cuarón – pentru Roma (2018)
Cea mai bună editare video: John Ottman – Pentru munca depusă în Bohemian Rhapsody (2018)

Cea mai bună coloană sonoră: Ludwig Goransson pentru coloana sonoră din Black Panther (2018)
Cel mai bun cântec (original): Shallow – Lady Gaga, Mark Ronson, Anthony Rossomando și Andrew Wyatt

Cel mai bun machiaj și coafură: Greg Cannom, Kate Biscoe și Patricia Dehaney – Pentru munca produsă în Vice (2018)
Cel mai bun design de costume: Ruth Carter – Pentru munca depusă în Black Panther (2018)
Cel mai bun design de producție: Hannah Beachler și Jay Hart – Pentru munca depusă în Black Panther (2018)

Cea mai bună editare de sunet: John Warhurst și Nina Hartstone – Pentru munca depusă în Bohemian Rhapsody (2018)
Cel mai bun mixaj de sunet: Paul Massey, Tim Cavagin și John Casali – Pentru munca depusă în Bohemian Rhapsody (2018)
Cele mai bune efecte vizuale: Paul Lambert, Ian Hunter, Tristan Myles și J.D. Schwalm – Pentru munca depusă în First Man (2018)

Cam atât. N-a fost foarte diferit față de alte ediții, însă s-a simțit un pic mai serios, un pic mai rigid. Poate și din cauză că se desfășoară pe repede-nainte. Dar în mare, a fost fain. Colorat, elegant, grandios, inspirațional. E interesant, cel puțin, să vezi atâtea talente actoricești recunoscute mondial, în aceași încăpere. Restul, e cancan.

Alegerile academiei nu m-au surprins foarte tare. Am spus că vor fi ceva schimbări, comparativ cu Globurile, dar n-au fost așa multe. Lady Gaga și-a pus și ea un Oscar pe raftul cu premii. Alfonso Cuarón și-a mai pus două și are acum un total de 4. Netflix-ul și-a adjudecat câteva succese în ciuda bârfelor și piedicilor hollywoodiene. Mahershala Ali cred că are o stea deasupra lui, ca le tot încasează și mie îmi scapă motivul/de ce. Îmi pare rău pentru Bradley Cooper, chiar merita un premiu, dar a avut concurență serioasă pe nișa dramă.

Cam atât cu Oscarurile. Căutați pe net, dacă le-ați scăpat, sunt câteva momente faine care merită văzute.