Băi, ăştia din presă, au înnebunit cu totul. Şi nu vorbesc numai de presa scrisă. Toţi ăştia din media, presă, televiziune, ziare, radio, au luat-o la vale rău de tot. Serios acum. Ori sunt toţi tâmpiţi, ori fumează împreună acelaşi produs. De fapt, nu. Staţi aşa, să vă explic cum funcţionează presa în lume. Aş fi spus că doar în România, dar asta e pe plan mondial. Pentru că în ultimele zile, am citit la titluri asemănătoare, în toată lumea, de m-am plictisit. Aşa. Deci, într-o bună dimineaţă apare redactorul-şef în birou. Şi se răsteşte la mucenicii lui.

– Băi, astăzi vreau ştiri despre cutremure! Să facem rating, să smulgem o lacrimă de pe obrazul băbuţelor speriate, să îndoim realitatea, tot ce se poate! Băgaţi, să vă aud!

Evident, că se ridică unul, din capătul mesei, cu o faţă de tocilar, cu o mie de hârtii într-o mână şi cu un pix în cealaltă şi cu o voce plăpândă, spune:

– Şefu’ să trăiţi. Asta cu cutremurele nu mai ţine. Le-am tot băgat, de s-a săturat lumea de ele. Nu mai au frică, nimic. Până şi băbuţele sunt fearless. Au în şoproane câte o cadă din teflon întoarsă invers. Nimic. Nu se mai sperie lumea de cutremure.
– Băi Pandele. Te-am invitat eu la discuţia asta?! Şi dacă nu se mai sperie lumea de cutremure, ce propui tu marele şi a-tot-ştiutorul redacţiei, să publicăm?! Poveşti reale?!
– Păi şefu’ trăi-ţi-ar familia matale care este să trăiască. Hai să băgăm de-alea cu sfârşitul lumii. Dăm două-trei reclame cu filme din ălea, ca Independence Day şi totul e rezolvat. Sare ratingul, oamenii se sperie, cumpără conserve, merge totul ca pe roate.

De lângă şeful, se ridică blonda roşcată. O ştiţi. Fata aia, care e adjunctul redacţiei, pe merite. Aia cu mers de felină, ochelari pe ochi şi o mimică facială de om inteligent şi cu o voce hotărâtă, luată din filmele porno. Ea domnişoara, se introduce, în discuţie:

– Şefule, dragă, te pup. Eu zic că ăstea cu sfârşitul lumii este fumate deja. Nu mai merge. Că au fost deja atâtea şi nu s-a întâmplat nimic. Este lumea dezamăgită gen, şefule, dragă. Hai să scriem şi noi despre treburile ăstea de se întâmplă cu politicienii. Cum au furat ăia fabrica aia de la Pungeşti gen, sau ceva. Zic.
– Fă Lenuţo, te-ai tâmpit şi tu de la atâta stat în genunchi?! Vrei să rămânem fără loc de muncă?! Păi ne dau ăia afară, în două secunde, de-o să ajungem să scriem la gazeta de perete. Nu. Nouă ne trebuie astăzi un subiect real. Care să-i facă pe oameni să uite despre ce se întâmplă în jurul lor. Ce dracului bă, parcă sunteţi de azi de ieri în presă!

Moment în care, se ridică băiatul de la mijlocul mesei, cu un zâmbet de învingător pe faţă. Hai că îl ştiţi pe ăsta. Băiatul care o să ajungă redactor-şef peste 2-3 ani. Nu pentru merite, că nu-i blondă. Doar pentru că e nepotul directorului de la Marketing.

– Auziţi. Şefu’. Eu zic să scriem ceva despre extratereştrii. Că n-am mai scris de mult despre ei. Ăstea cu cutremurele, sfărşitul lumii, politică internă, Victoria si Biancul, divoarţe şi împăcări, nu mai ţin. Nu aduc rating. E foame de ceva nou.
– Băi Ionele, eşti mare bă! Asta e! Gata. Asta scriem toată săptămâna. Despre extratereştrii! Băgaţi panica în populaţie! Şi atenţie, dacă nu reuşiţi, săptămâna viitoare vă pun la zodiac! Înţeles băi?! Hai, la lucru cu voi! Ionele, tu mai rămâi, că trebuie să vorbesc ceva cu tine. Să-i transmiţi două vorbe lu’ unchi-tu’.

Şi uite aşa, se fac ştirile de mare şi mică valoare. În ţară, în lume, cam peste tot. Acum o să vă spun şi de ce v-am povestit cele de mai sus. Nu, n-am fost în nici o redacţie. Dar de câteva zile, dacă n-am citit şi vizionat prin toată presa, articole cu şi despre extratereştrii, de îmi vine să o iau pe arătură. Mă apuc imediat să îmi construiesc nişte pancarte cu Welcome to Earth. Serios. În afară de aia cu Bianca şi meteorologul de serviciu, pe unde mă uit, tot dau de câte un articol despre apariţii, extratereştrii, treburi suspicioase şi suspect de suspecte, obiecte zburătoare fără şofer, din-ăstea.

Una peste alta, am dat azi şi de un articol, care prezenta un discurs al lui Dalai Lama, care ne spunea în măreţia spirituală a dumnealui şi nemărginita inteligenţă, că există civilizaţii zburătoare prin alte spaţii şi că într-o bună zi vom fi ancoraţi, pardon, abordaţi de ei, extratereştrii. Şefule, ştii că am un mare respect pentru matale, dar acum, serios?! E clar că n-avem cum să fim singura civilizaţie capabilă de picturi cu creta pe ciment, din univers. Ba mai mult, eu cred că suntem vreun rebut, aruncat de alţii din alte sfere, planetarii, căi intolerante la lactoze şi galaxii. Ştiţi voi, ruda aia care mănâncă prea mult şi pe care nu prea o inviţi la tine, pentru că n-ai aşa multe în frigider.

Oricum, să revin. Băi presoşilor! V-aţi dilit?! Ce dracului bă, nu mai aveţi cojones să scrieţi sau să povestiţi nimic real?! O să vă numesc de-acum înainte, presa de ficţiune! Laşilor! A patra putere în stat?! Poate a patra putoare din stat, subordonată la manipulatorii şefi!

Bun. Acum că m-am răcorit, la adresa ăstora, să vă spun şi titlul care m-a pus pe jos. De râs, nu de alta. Tot azi l-am citit. Fiţi atenţi!

“Paul Hallyer, fost ministru al Apărării din Canada consideră că în lume sunt peste 80 de specii de extratereştri.”

Hahaha! Băi prietene. În primul rând, să ştii că şi noi am văzut trilogia Men In Black. Şi cât timp îi avem pe Tommy Lee Jones şi pe Will Smith, suntem în siguranţă. În al doilea rând, să ştii că şi noi cunoaştem o grămadă de din ăştia care, nu sunt de pe planeta asta. Uită-te la ce am scris mai sus. De-ăia fără coloană vertebrală. Sau şi mai bine, mergi pe stradă şi aruncă un ochi în jurul tău. Îţi garantez că o să găseşti cel puţin doi ciudăţoşi, care clar nu sunt pe aceaşi plantaţie cu noi. Şi în al treilea rând, deşi poate părea amuzant pentru unii, încă nu s-a dovedit clar, de pe unde am apărut noi. Mâncătorii de ceafă la grătar şi şaorma cu de toate. Cercetătorii britanici spun că am fost mormoloci într-o perioadă. Dar eu tot nu o cred. Ăştia bisericoşi spun că ne-a pus nenea Doamne-Doamne pe planetă. Nici cu asta nu-s lămurit. Aşadar, cea mai palpabilă teorie, pentru mine, este că de fapt noi suntem extra-tereştrii. Serios acum. Uită-te şi tu de câte culori suntem. Unii cu ochii lunguieţi, alţi cu gura mare, ce dracului, n-avem cum să fim toţi de aici. Asta e clar.

Haha! Bun. Gata. Linie de final. Am citit un miliard de articole despre extratereştrii în ultimele zile. Mi-e dor de un sfârşit de lume, ceva cutremure, lucruri de-ăstea banale. Dar cel mai dor, îmi este de o presă reală. Eh, ce să faci, nu le poţi avea pe toate.

Hai, să aveţi o seara, zi, cât mai reuşită. Totuşi, dacă remarcaţi ceva suspicios prin jurul vostru, să ştiţi că se pregăteşte o invazie. Sau abordare. Ancorare. Ceva. Extraterestră.