Ca să vezi ce visez eu. Că eu mai și visez. Dar când visez, visez vise visătoare, de te doare capul. Deci, fi atent.

Se făcea că ieșeam din lift. Mă îndreptam către casă (eu n-am lift la bloc). Și cum ieșeam eu așa din lift, dau pe scară de Dalai Lama. El era. Îmbrăcat în hainele ălea ale lui portocalii. Mâinile împreunate. Brățară de-aia cu biluțe. Cu fățuca lui fericită. Tot. Dalai Lama.

El dădea să intre în apartamentul lui. Care era lângă lift. Așa.

Cum ieșeam eu din lift, mă salut cu Dalai Lama (bună ziua, bună ziua), toate bune și frumoase. Când dintr-o dată observ că eram etichetat într-o postare din-asta, cu o icoană, ceva, pe perete. De genul ”să vă ajute sfântul, să vă dea sfântul sănătate, et cetera”. Știi despre ce vorbesc? Tag din-ăla, cu toată lumea. Eram etichetat eu și încă vreo 50 de inși.

Stai, că n-ai înțeles. Deci eram etichetat, într-o imagine cu o icoană, care nu apărea pe Facebook. Apărea pe perete. Peretele de la scară. Bun.

Și când văd eu asemenea înfăptuire, asemenea grozăvenie, mă întind către perete să scot tag-ul cu numele meu. Etichetarea. La care Dalai Lama îmi spune:

– Las-o, domne, acolo. Că n-are ce rău să-ți facă. Și pe mine mă mai etichetează ăștia în tot felul de postări religioase. Nu-i problemă.

– Da maestre, zic eu, deja cu degetul pe ”Remove tag”. Dar eu nu-s o persoană religioasă. Adică nu le am pe-ăstea cu religia. Matale ești. Mă rog, nu ești creștin sau ceva. Dar le ai pe-ăstea cu spiritualitatea.

El râzând, învârtind într-o mână biluțele și cu un picior în casă, mai zice o dată.

– No, las-o. Că nu te deranjează cu nimic. Nu-i problemă.

M-am uitat la el, la fața lui de înțelept. El la mine zâmbind blajin. Am afirmat, confirmat și am lăsat etichetarea. După care am intrat și eu în casă.

În casă, nu știu cu cine m-am întâlnit, că nu-i vedeam fața, dar am simțit nevoia să mă laud.

– Știi cu cine m-am întâlnit pe scară?
– Cu Dalai Lama. (Îmi răspunde persoana, complet neimpresionată)
– Daaa! Cu Dalai Lama!
– Știu. (La fel de neimpresionată)
– Dalai Laaaamaaaa!
– Așa… (Maximul de nepăsare și neimpresionare)
– Dar nu ăsta nou. Ăla vechi! îi răspund în disperarea de a transforma totul în ceva spectaculos. (Ăla vechi?!?)

Și cam atât. Că m-am trezit de nervi că nu era impresionată persoana.

Dacă înțelegeți voi ceva, bine. Dacă nu, asta e, nu-i problemă. Numai să nu vă pună piticii să mă etichetați în vreo postare cu tentă religioasă.

Nu mă supăr, stați liniștiți. Că mi-a zis Dalai Lama să nu mă supăr. Doar că nu prea sunt eu cu ăstea cu religia, spiritualitatea…

#PreaMultFacebook