– Ah, am uitat să vă duc prin garajul meu. Ce credeaţi, că dacă sunt milionar o să dau banii acum pe zeci de maşini? Nu vai. În garajul meu sunt doar 3 maşini. Maxim ! BMW-ul meu de zi cu zi, din seria 5, alb şi cu scaune învelite în cea mai crem piele, plus ornamentele ălea din mahon. Nimic tunat. N-ai ce să tunezi la maşina asta. Oi fi eu ţăran îmbogăţit peste noapte, dar nici chiar aşa. Lângă maşina de zi, bineînţeles maşina de munte. Un modest X6, negru, cu care să mă mai caţăr pe la vreo cabană, când merg în „turneu” prin România. Tot în partea aia şi Porche-ul ăla roşu-absolut, cu fluturaşi şi floricele pe el. Cum pentru cine? Pentru iubita. Doar n-o să fiu şoferul ei. Să conducă singură. Dacă nu vrea, ii angajez un şofer. Bătrân.

– Cam atât cu bunurile din dotare. Nu vă zic ce mai am pe-aici, că încep să bat la ochi şi mă pun ăştia de la Fisc sub lupă. Pentru că visez mai mult decat interzice legea fiscală, în ţară la noi. Sau ceva.

– Să vorbim despre ce aş face ! Păi, în primul rând, aş vizita toată ţara asta, în lung şi-n latul ei, de frumuseţe şi grădină carpathică. Care este. Aaa, voi aştia cu pensiunile, puteţi să vă pregatiţi. Cât se poate de generos. Vreau să fiu tratat omeneşte dar şi regeşte. Să nu mă trataţi cu pupincurisme, pentru că nu suport genul. Fiţi fără griji, voi avea grijă de nota de plată. Generos şi regeşte.

– Aş merge la toate concertele mari din România. Şi nu numai. N-aş rata nici un eveniment, cu nume mari. Am zis „nume” nu piţiponceală. De reţinut. Ba mai mult, fiindcă sunt milionar şi îmi permit o lojă VIP, aş plăti la fiecare concert, să mă fotografiez cu protagoniştii. Formaţii, dj, cantautori, etcetera. Pozele o să fie în birou. Pe un perete de faimă, să zic aşa. O să-l vedeţi şi voi, când o să vă invit la un păhărel de whiskey, discuţii mărunte şi o ţigară din foi. Din stocul personal, adus direct din Cuba.

– M-aş plimba prin lumea întreagă. Nu neaparat pentru că vreau sa văd lumea. Vreau să văd şi să mă împrietenesc, cu cât mai mulţi oameni, de pe cât mai multe continente. Probabil că m-aş plimba prin toate ţările şi as intra în tot ce înseamnă istorie, biserică, monument. Aş bea o cafea în Amsterdam, la o cafenea cu prăjiturele spaţiale. Şi aş sta pe marginea Marelui Canion cu un indian original, povestind despre istoria lor. I-aş face complimente unui ghid în turnul Eiffel, pentru acurateţea de care dă dovadă atunci când îmi povesteşte despre cum şi cât, s-a întâmplat cu marea lor vedetă naţională. Şi probabil aş bea un ceai, ascultând câteva vorbe de mare înţelepciune, venite din partea unui călugăr budist. Aş merge la pescuit cu un italian, pentru că trebuie să prindem cel mai mare ton din Adriatică. Şi probabil aş mânca o friptură de gazelă, într-un restaurant din mijlocul Africii.

– Revenit în ţară, aş face cât se poate de des, câte un act filantropic. Mâncare la săraci, ajutorarea unor familii rămase fără casă, sau ture pe la diferite azile de bătrâni, cu braţele pline de cadoaie. Apropo, îi ştiţi pe copii ăia din intersecţie, care şterg parbrize şi cer câte un bănuţ? Mi-aş face o rută zilnică, cu cât mai multe semafoare în care sunt ei. Tacticos, în fiecare dimineaţă, din spatele geamului întredeschis, i-aş cinsti pe fiecare cu câte un leuţ sau doi şi un corn proaspăt de la brutărie. Şi n-aş face nici un fel de excepţie. Indiferent de etnie sau alte aspecte.

(Dă-i pe pagina următoare, pentru continuare)