Nu știu despre voi, dar eu la 5:30 dimineața, ascult știrile. Toate știrile. Din toată lumea. Bine, singura problemă e că nu prea le înțeleg. Că îmi sunt livrate în limba cipciripărească.

Băi, nene. Când mi se așează două vrăbiuțe, dimineața la ora 5, pe pervaz… Și când încep ele să povestească despre tot ce s-a întâmplat ieri, prin țară, prin lume, la vreo 1497 de decibeli. N-ai văzut așa ceva. Și nu se opresc, până nu se termină toate temele de discuție.

Bine, acum o să te întrebi de unde știu că prezintă știrile. E simplu. Amândouă ciripesc foarte serios. Vocal. Încordat. Apăsat. Și își pasează una alteia discuția. Începe una să ciripească, ciripește ea ce ciripește și după aia predă legătura. ”Cip Cirip, ai legătura.” Și începe cealaltă.

Și una ciripește întotdeauna mai serios. Semn că prezintă ceva știri din politică, economie, situația din țară. Cealaltă, un pic mai domol. Deci cred că bagă ceva horoscop, știri din sport, ceva chestii amuzante.

Și azi dimineață, aș putea să jur că una ar fi zis ceva de ”Tudose”, ”Ministrul Sănătății” și cealaltă ceva de ”Halep”, ”Vărsător”. Mă rog, cum spuneam, nu prea înțeleg limba cipciripărească. Și eram și cu capul în pernă, deci n-auzeam decât cu o ureche.

Ce nu înțeleg eu și aș întreba lumea de pe-aici.

Băi, nene. Ce mănâncă vrăbiuțele ăstea, băi, nene?! Nu-s mai mari decât o minge de ping-pong. Dar când încep să ciripească, zici că au 4 perechi de plămâni. De soprană. De zici că apare vreun stoc nou de ciripit și trebuie să-l consume pe-ăsta pe care îl mai au. Pe tot. O mie, patru sute, nouă zeci și șapte. Decibeli! De-ăia ascuțiți.

Dumnezeul vrăbiuțelor! Bine că nu stau în teiul din fața blocului. Că acolo e un forum de discuții, sau ceva. Stadion, arenă, nu știu. Că se-adună dimineața o grămadă de ciripele și dezbat lucruri.

Mă rog. Chestiuni. Altfel, voi bine?! Cip cirip cirip?!