În ultima vreme au început să apară din ce în ce mai multe articole cu mistere, taine şi secrete de prin nu ştiu ce peşteri, de prin nu ştiu ce munţi din România. Eu am început serios să trăiesc cu impresia că noi trăim pe un zăcământ, ceva, de taine. Oare nu putem să le exploatăm?! Sau să le extragem din peşteri şi să le vindem la americani. Ştii ce zic?! Ca pe gazul de şist.

Pac, luăm o echipă de cercetători şi savanţi de pe Expunere sau alte site-uri de profil. Mergem la americani, sau unde e cererea mai mare pe piaţă. Şi vindem tot.

– Băi. Care ai nevoie de o taină?! Avem noi! Ieftin şi bun. Toate tainele sunt 100% naturale, eco, bio, din peşteră. Din munţii cei mai tainici şi secretoşi din lume!

Bine, îţi dai seama. Ne uităm şi noi la client. Care are buzunarele mai adânci, plăteşte pentru o taină mai mare. Sau, eu ştiu, poate unii vor numai secretul. Că sunt alergici la taine. Sau nu le plac misterele.

Parcă şi văd. Institutul Smithsonian, Washington, D.C. Un spaţiu mare, gol şi întunecat. Ghidul trece cu copii pe lângă el şi se opreşte.

– Iar aici, copii, avem cea mai mare taină din peştera-labirint care trece pe sub Marea Neagră şi ajunge în Bulgaria şi Turcia. Secretul a fost descoperit şi postat public de către marii savanţi ai României de pe Expunere punct com.

Sau eu ştiu, pe la Muzeul de Ştiinţă din Londra.

– În stânga dumneavoastră, aveţi misterul peşterii din Bucegi. Care include harta exactă a punctelor energetice, recunoscute ca fiind cele mai energetico-energetice din toată lumea.
– Oooooh. (publicul vizitator)
– În dreapta, după cum v-aţi dat seama, este o taină mai mică, ascunsă într-o peşteră secretă din Munţii Bârgău. Descoperită recent de către savanţii de la Aktual24, această taină a fost propusă pentru intrarea în patrimoniul Unsesco.

Păi, nu?! Atâtea taine şi mistere şi noi stăm cu curul pe ele degeaba. Am putea să facem şi noi nişte bănuţi cu ele, dacă tot le avem.

Ştiu la ce te gândeşti, că s-or termina într-o bună zi. Nu-i problemă, că avem atâţi savanţi, cercetători şi descoperitori de taine, încât suntem asiguraţi pe cel puţin 200 de ani. Şi nici de peşteri n-om duce lipsa. Că din câte îmi dau seama, orice gaură dintr-un munte, mai mare de 1 metru, e peşteră.

Cam atât. Nu ştiu despre voi, dar eu azi mă simt misterios. Tainic. Şi un pic secretos, aşa, pe la extremităţi. Nu-s ieşit din peşteră, dar aş putea să-mi imaginez că sunt.

Hai. Să aveţi o zi ca voi! Adică, fainăăăăă, băi! 😀